DECIZIE nr. 308 din 13 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Dimitrie Muscă în Dosarul nr. 17.141/299/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 17.141/299/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Dimitrie Muscă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în sensul principiului constituţional consacrat de art. 21, se înscrie şi posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Or, în condiţiile în care art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 prevede obligativitatea comunicării cererii de chemare în judecată persoanei împotriva căreia va fi pornită ulterior acţiunea civilă şi depunerea cererii în instanţă numai însoţită de dovada comunicării ei prin scrisoare recomandată, reglementarea criticată restrânge în mod nejustificat accesul persoanei la justiţie, contravenind prevederilor constituţionale invocate. Spre exemplu, autorul excepţiei arată că, în cazul contestaţiei la executare, condiţiile impuse de lege au semnificaţia drastică a unui fine de neprimire, întrucât persoana care contestă actul de executare nu le poate îndeplini în termenul de 15 zile prevăzut de lege. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că instituirea unei căi de atac ca modalitate de acces la justiţie implică în mod necesar asigurarea posibilităţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept sau interes legitim.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 nu relevă prin ele însele vicii de neconstituţionalitate, însă oferă premisele existenţei unor asemenea vicii, în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie. Cu toate că posibilitatea instituirii unor condiţii administrative minime pentru a accede la justiţie este de necontestat, situaţia în care poate ajunge reclamantul care nu are dovada comunicării actelor de procedură către partea adversă, nu respectă exigenţele normelor constituţionale. Astfel, respingerea cererii de chemare în judecată, pe motiv că dreptul subiectiv civil trebuia exercitat într-un anumit termen, calificat ca fiind de decădere, pune reclamantul în imposibilitatea de a-şi apăra acest drept din cauza faptului că a fost obligat de lege să îndeplinească, în prealabil, o formalitate administrativă. Obligaţia reglementată prin lege limitează accesul liber la justiţie, nerespectând condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Constituţie referitoare la necesitatea ca măsura restrictivă să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi să nu aducă atingere dreptului însuşi.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate instituie o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, a cărei reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, texte de lege care au următorul conţinut: „Reclamantul este obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază şi, după caz, interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora în instanţă. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare. Prevederile acestui alineat se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia cererilor formulate în timpul judecăţii sau a celor prin care se exercită o cale de atac.”Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cele ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că dispoziţiile art. 46 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind deciziile nr. 128/2007, 85/2006 şi 323/2004, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 14 martie 2007, nr. 236 din 16 martie 2006 şi, respectiv, nr. 1.026 din 5 noiembrie 2004. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului sunt în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie.În esenţă, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate reglementează o procedură specială de soluţionare a litigiilor privind creanţele neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având în vedere natura deosebită a acestor creanţe şi strânsa lor legătură cu datoria publică, cu bugetul statului şi ocrotirea interesului public.Întrucât raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea, aceasta se impune a fi menţinută.În plus, analizând criticile autorului excepţiei, Curtea constată că, potrivit art. 46 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, prevederile referitoare la obligaţia comunicării cererilor înainte de depunerea acestora în instanţă se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia cererilor formulate în timpul judecăţii sau a celor prin care se exercită o cale de atac, pentru care sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, şi anume Codul de procedură civilă. Or, această dispoziţie anihilează critica de neconstituţionalitate, conform căreia, în cazul contestaţiei la executare, condiţiile impuse de lege au semnificaţia drastică a unui fine de neprimire, întrucât persoana care contestă actul de executare nu le poate îndeplini în termenul de 15 zile prevăzut de lege. Astfel, în condiţiile în care contestaţia la executare are natura juridică a unei căi de atac specifice executării silite, prin care se declanşează controlul instanţei cu privire la actele de urmărire silită, comunicarea acesteia intimatului, potrivit dispoziţiilor de lege sus-menţionate, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, nu este necesară înainte de depunerea în instanţă.De altfel, Curtea reţine că exceptarea, prevăzută de teza a doua a textului de lege criticat, de la regula comunicării cererilor înainte de depunerea acestora în instanţă, reglementată în teza întâi, exceptare referitoare la cererile formulate în timpul judecăţii sau la cele prin care se exercită o cale de atac, garantează drepturile procesuale ale părţilor şi constituie expresia aplicării, în plan legislativ, a principiilor constituţionale care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Dimitrie Muscă în Dosarul nr. 17.141/299/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește