DECIZIE nr. 307 din 29 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 11 şi art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tuică – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 11 şi art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de Costin ţugui în Dosarul nr. 24.563/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia, prin critica sa, solicită de fapt interpretarea şi aplicarea legii, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 31 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 24.563/2/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 11 şi 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de Costin ţugui într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1.916 din 22 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 51 alin. (1) şi (4), art. 52 alin. (1) şi art. 107 alin. (1) teza întâi din Constituţie, întrucât "nu prevăd cine rezolvă petiţiile îndreptate împotriva unei autorităţi publice sau aspectele legate de conducătorul acesteia, ce sancţiuni se pot lua împotriva celor care rezolvă sau îndrumă greşit petiţiile şi nici cine verifică ierarhic o autoritate publică reclamată printr-o petiţie sau pe conducătorul acestei autorităţi". De asemenea, autorul excepţiei arată că textele de lege criticate sunt în neconcordanţă cu prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi cu cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Totodată, critică prevederile art. 6 alin. (4), art. 11 şi 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 pe motiv că nu cuprind sancţiuni penale în cazul unor verificări superficiale.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează că textele de lege criticate sunt constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se mai arată că aspectele invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate constituie probleme care vizează interpretarea şi aplicarea legii şi, în consecinţă, soluţionarea acestora excedează competenţei Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 51 alin. (1) şi (4) din Constituţie. Cât priveşte celelalte prevederi constituţionale invocate în motivarea excepţiei, consideră că acestea nu sunt incidente în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (4) şi ale art. 11 şi 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002.Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 6 alin. (4): "Expedierea răspunsului către petiţionar se face numai de către compartimentul pentru relaţii cu publicul, care se îngrijeşte şi de clasarea şi arhivarea petiţiilor.";– Art. 11: "În cazul în care prin petiţie sunt sesizate anumite aspecte din activitatea unei persoane, aceasta nu poate fi soluţionată de persoana în cauză sau de către un subordonat al acesteia.";– Art. 15: "Constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sau, după caz, potrivit legislaţiei muncii următoarele fapte:a) nerespectarea termenelor de soluţionare a petiţiilor, prevăzute în prezenta ordonanţă; … b) intervenţiile sau stăruinţele pentru rezolvarea unor petiţii în afara cadrului legal; … c) primirea direct de la petiţionar a unei petiţii, în vederea rezolvării, fără să fie înregistrată şi fără să fie repartizată de şeful compartimentului de specialitate." … În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor fundamentale, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 31 alin. (1) şi (2) privind dreptul la informaţie, art. 51 alin. (1) şi (4) privind dreptul de petiţionare, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 107 alin. (1) teza întâi privind atribuţiile primului-ministru.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 are ca obiect reglementarea modului de exercitare de către cetăţeni a dreptului de a adresa autorităţilor şi instituţiilor publice petiţii formulate în nume propriu, precum şi modul de soluţionare a acestora, ca expresie a dreptului de petiţionare prevăzut de art. 51 din Constituţie, stabilind responsabilităţile ce revin autorităţilor şi instituţiilor publice cărora le sunt adresate petiţii, precum şi termenele în care acestea sunt obligate să soluţioneze petiţiile, astfel cum se prevede în alin. (4) al aceluiaşi articol.De asemenea, Curtea constată că autorul excepţiei nu aduce niciun argument juridic în susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 6 alin. (4) şi ale art. 11 şi 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002, critica sa, făcută în termeni generici, referindu-se de fapt la lipsa reglementării unor aspecte pe care le consideră esenţiale pentru soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei şi care vizează modul de interpretare şi de aplicare a prevederilor din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002. Or, sub acest aspect, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sunt neconstituţionale prevederile legilor, tratatelor internaţionale, regulamentelor Parlamentului şi ale ordonanţelor Guvernului „[…] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei”. Ca atare, exercitând controlul de constituţionalitate asupra unor prevederi de lege, Curtea se poate pronunţa doar cu privire la înţelesul lor contrar Constituţiei.Pe de altă parte, aşa cum a statuat Curtea Constituţională, în mod constant, în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 14 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 17 martie 1999, „interpretarea legii este atributul suveran al instanţei de judecată în opera de înfăptuire a justiţiei, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac”.Cu privire la raportarea de către autorul excepţiei a dispoziţiilor atacate la prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi la cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constată că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, eventuala necorelare existentă între dispoziţiile unor legi diferite neintrând sub incidenţa controlului de constituţionalitate.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (4), art. 11 şi art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, excepţie ridicată de Costin ţugui în Dosarul nr. 24.563/2/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește