DECIZIE nr. 306 din 29 martie 2007

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 22/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 292 din 3 mai 2007
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LADECRET 212 31/10/1974
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 379
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 371
ActulREFERIRE LAPACT 16/12/1966
ActulREFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 67 29/09/2021

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gică Ariton în Dosarul nr. 2.063/P/2005 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.063/P/2005, Tribunalul Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gică Ariton în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentele referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care, în esenţă, se referă tot la dreptul la un proces echitabil.Astfel, sintagma "instanţa examinează cauza sub toate aspectele" permite extinderea apelului dincolo de limitele impuse acestei căi de atac, în care judecătorul este ţinut de principiul non reformatio în pejus. Critica autorului porneşte de la nemulţumirea potrivit căreia instanţa de fond a judecat cauza fără să-l audieze şi fără să exercite un rol activ. Aşa fiind, sentinţa pronunţată ar fi lovită de nulitate şi, în consecinţă, prin judecarea apelului, este privat de primul grad de jurisdicţie – fondul -, care, soluţionat în condiţiile speţei, este apreciat de autorul excepţiei ca inexistent.Tribunalul Galaţi – Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu contravin sub niciun aspect principiului liberului acces la justiţie. Faptul că instanţa de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept reprezintă o garanţie a dreptului la un proces echitabil. Mai mult, dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 129 şi ale art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, care lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea căilor de atac, a condiţiilor de exercitare a acestora, precum şi a procedurii de judecată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Efectul devolutiv al apelului şi limitele sale, care au următorul conţinut: "În cadrul limitelor arătate în alineatul precedent, instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate, potrivit cărora "instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept", nu aduc în niciun fel atingere liberului acces la justiţie, care presupune, între altele, dreptul la un proces echitabil. Astfel, efectul devolutiv al apelului are drept consecinţă repunerea cauzei în discuţia instanţei sesizate cu judecarea căii de atac. Aceasta presupune transmiterea cauzei de la judecătorul a quo la judecătorul ad quem, care promovează o verificare a modului cum s-a desfăşurat judecata şi soluţionarea fără o desfiinţare prealabilă a hotărârii. Verificarea se face însă în limitele stabilite referitoare atât la persoana, cât şi la calitatea pe care o are apelantul, iar în cadrul acestor limite, instanţa este obligată să examineze cauza sub toate aspectele ce ţin de legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.Aşa fiind, prin normele deduse controlului se asigură exercitarea dreptului la un proces echitabil, fundamentat pe regulile de bază ale procesului penal referitoare la principiul legalităţii, aflării adevărului şi rolului activ al instanţelor de judecată.În plus, autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală din perspectiva ştirbirii liberului acces la justiţie, deoarece a fost privat de judecarea în condiţii legale a fondului. Or, prevederile contestate nu dispun nimic cu privire la soluţiile ce pot fi date de instanţa de apel, acestea din urmă fiind reglementate de art. 379 din acelaşi cod. Este de observat că, potrivit art. 379 pct. 2 lit. b), aceasta poate dispune rejudecarea, desfiinţând sentinţa primei instanţe pentru motivul că "judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. 2, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă".În sfârşit, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", şi art. 129 din Legea fundamentală, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Din analiza celor două texte constituţionale rezultă că reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac se stabileşte prin lege, dispoziţiile constituţionale neconţinând prevederi în această materie. În consecinţă, dispoziţia cuprinsă în art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală reprezintă o normă prin care se stabileşte, în raport cu celelalte dispoziţii care reglementează sistemul căilor de atac, o regulă de bază a judecării apelului în anumite limite impuse tocmai de necesitatea garantării dreptului la un proces echitabil.Cât priveşte critica referitoare la art. 16 din Constituţie, Curtea constată că textul legal se aplică, fără vreo deosebire, pentru toate persoanele vizate de ipoteza normei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gică Ariton în Dosarul nr. 2.063/P/2005 al Tribunalului Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x