DECIZIE nr. 306 din 15 noiembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Curierul Naţional" – S.A. în Dosarul nr. 7.099/2000 al Judecătoriei Targu Mures.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Sunt invocate soluţiile anterioare ale Curţii, prin care s-au respins excepţii de neconstituţionalitate care vizau acelaşi text legal.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 1 iunie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 7.099/2000, Judecătoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Curierul Naţional" – S.A. în dosarul acelei instanţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca prin textul de lege criticat se dispune, în mod discriminatoriu, ca în cazul anumitor infracţiuni, între care şi infracţiunea de calomnie săvârşită prin presa, punerea în mişcare a acţiunii penale să se facă numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate, adresată direct instanţei de judecată, inlaturandu-se competenţa procurorului, recunoscută în toate celelalte cazuri, de a pune în mişcare acţiunea penală şi de a dispune trimiterea în judecata a persoanei vinovate de comiterea unei infracţiuni, procedura prin care sunt incalcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Pe de o parte acest mod de investire a instanţei penale contravine şi dispoziţiilor art. 22 alin. (1) şi ale art. 23 alin. (8) din Constituţie, întrucât se infrange prezumţia de nevinovatie a persoanei împotriva căreia este îndreptată plângerea, aceasta urmând să fie soluţionată de acelaşi judecător care a pus în mişcare acţiunea penală, iar pe de altă parte, este de natura sa îl expuna pe inculpat la consecinţele acţiunii sicanatorii intentate de pretinsa persoana vătămată, fără ca împotriva lui sa existe indicii sau probe de vinovăţie. De asemenea, investirea instanţei penale în cazurile menţionate, direct prin plângerea persoanei vătămate, contravine principiului legalităţii procesului penal şi, prin aceasta, prevederilor art. 51 din Constituţie, precum şi principiului exercitării drepturilor cu buna-credinţa, consacrat prin art. 54 din Legea fundamentală.Judecătoria Targu Mures, exprimandu-şi opinia, apreciază ca textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale. Referitor la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie se arata ca autorul excepţiei da o interpretare eronată prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, deoarece distincţiile care se fac între calitatea părţilor "nu semnifica nici privilegii, nici discriminări". Textul de lege criticat nu contravine nici dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală, "întrucât nu conţine dispoziţii care să aducă atingere dreptului la viaţa, integritate fizica şi psihică a persoanei", acesta nefiind decât o excepţie legală de la principiul oficialitatii procedurii prin care se pune în mişcare acţiunea penală. În fine, se arata că nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 23 alin. (8) şi nici cele ale art. 24 din Constituţie, primul referitor la prezumţia de nevinovatie, iar al doilea privind dreptul la apărare, inculpatul având asigurate garanţiile legale pentru exercitarea dreptului la apărare şi pentru administrarea probelor pe care le considera necesare în apărarea sa.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dreptul la integritate psihică, prevăzut la art. 22 alin. (1) din Constituţie, "nu este încălcat atâta timp cat inculpatul beneficiază de toate garanţiile unui proces echitabil". Se mai arata ca prevederile art. 279 din Codul de procedură penală nu încalcă nici dispoziţiile art. 23 alin. (8) din Constituţie, deoarece inculpatul, "la fel ca şi oricare parte din procesul penal, îşi poate exercita dreptul la apărare şi poate solicita administrarea oricăror probe legale pentru combaterea susţinerilor formulate în acuzare". Se considera ca excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care are următorul conţinut:– Art. 279 alin. 1: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."Textele din Constituţia României, invocate în motivarea excepţiei, sunt următoarele:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 22 alin. (1): Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.";– Art. 23 alin. (8): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";– Art. 51: Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";– Art. 54: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca în jurisprudenta sa a respins mai multe excepţii ce aveau ca obiect dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, pronunţând, între altele, Decizia nr. 195 din 12 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000, şi Decizia nr. 211 din 28 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 septembrie 2001. Considerentele formulate în acele decizii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, raportate la dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (1) şi ale art. 23 alin. (8) din Constituţie, rămân valabile şi în cauza de faţa, neexistand temeiuri să fie abandonate sau revizuite.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei ca prin instituirea procedurii punerii în mişcare a acţiunii penale de către instanţa de judecată, la plângerea părţii vătămate printr-o infracţiune de calomnie, se încalcă dispoziţiile art. 51 din Constituţie, Curtea constata ca nici aceasta sustinere nu este intemeiata, deoarece şi în acest caz procesul penal se desfăşoară pe baza unor reguli stabilite prin lege, iar textul criticat a fost adoptat de legiuitor în virtutea abilitarii stabilite prin art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, în conformitate cu care "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege".Curtea constata, de asemenea, ca dispoziţiile art. 54 din Constituţie, invocate de autorul excepţiei, nu au incidenţa în cauza, deoarece aceste dispoziţii nu privesc obligativitatea conformitatii legilor cu Legea fundamentală, ci obligaţia subiectelor de drept, persoane fizice, de a-şi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa.Faptul, relevat în motivarea excepţiei, ca exista posibilitatea ca persoana care se considera victima a infracţiunii de calomnie să îşi exercite drepturile procesuale cu reacredinta nu este de natura sa pună la indoiala constituţionalitatea prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, căci, în virtutea chiar a art. 54 din Constituţie, cetăţenii şi celelalte subiecte de drept au obligaţia să îşi exercite drepturile cu buna-credinţa, iar încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea juridică în formele prevăzute de lege.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Curierul Naţional" – S.A. în Dosarul nr. 7.099/2000 al Judecătoriei Targu Mures.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește