DECIZIE nr. 305 din 3 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen Cătălina Gliga – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin Anastasiu în Dosarul nr. 10.172/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10.172/301/2008, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin Anastasiu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile art. 613^2 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât prin instituirea procedurii ordonanţei preşedinţiale se dă posibilitatea încredinţării temporare a minorului unuia dintre părinţi pe perioada desfăşurării procesului de divorţ, ceea ce este de natură a crea o stare de inegalitate între soţi sub aspectul modului de exercitare a drepturilor părinteşti. De asemenea, se susţine că textul de lege criticat încalcă şi dispoziţiile constituţionale privitoare la înfăptuirea justiţiei şi dreptul la viaţă intimă, familială şi privată.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 613^2 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conţinut: "Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 26 alin. (1), art. 48 alin. (1) şi art. 124 alin. (2).Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 1.202 din 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25 ianuarie 2008. Cu acel prilej a statuat că „în cadrul procedurii de soluţionare a cererii de divorţ, instanţa poate adopta măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei. Asupra măsurilor enumerate, instanţa învestită cu cererea de desfacere a căsătoriei se pronunţă prin ordonanţă preşedinţială, în condiţiile art. 581 din Codul de procedură civilă. Aceste dispoziţii instituie o procedură specială, prin care se pot dispune unele măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Prin urmare, se creează posibilitatea pentru cel vătămat într-un drept legitim ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, să se adreseze justiţiei în cazuri grabnice, pentru păstrarea dreptului care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 613^2 din Codul de procedură civilă nu cuprind o enumerare limitativă a măsurilor ce pot fi luate pe calea ordonanţei preşedinţiale până la soluţionarea divorţului. Astfel, instanţa învestită cu cererea de ordonanţă preşedinţială prin care s-a solicitat încredinţarea copiilor minori se poate pronunţa şi asupra cererii formulate de celălalt soţ de a i se încredinţa să aibă legături personale cu copiii, aşa încât acesta să poată să îşi exercite drepturile şi îndatoririle pe care le presupun creşterea, educaţia şi instruirea lor.În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.Întrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente noi de natură să impună reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 613^2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin Anastasiu în Dosarul nr. 10.172/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește