DECIZIE nr. 305 din 12 noiembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 şi 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 şi 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Coremi” – S.A. din Craiova în Dosarul nr. 317/A/2002 al Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata, având în vedere ca prevederile criticate nu sunt contrare dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului constata următoarele:Prin Încheierea din 11 martie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 317/A/2002, Curtea de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Coremi” – S.A. din Craiova într-un litigiu ce are ca obiect anularea unui titlu executoriu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile referitoare la majorările de întârziere şi penalităţi, cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, modificată ulterior, contravin prevederilor art. 53 din Constituţie.Instanţa de judecată, exprimandu-şi opinia, apreciază ca prevederile art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, astfel cum a fost modificată, contravin dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât sarcinile fiscale nu sunt aşezate judicios, pentru că nu este prevăzut plafonul maxim al majorărilor de întârziere, ci „se face trimitere numai la rata dobânzii de referinţa a Băncii Naţionale a României la care se pot adauga cel mult 10 procente, deci este o fixare a majorărilor doar determinabilă şi nu determinata”. Se susţine ca şi prevederile art. 8 din actul normativ criticat „se înscriu în aceeaşi linie a încălcării art. 53 din Constituţie”.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, deoarece "aşezarea justa a sarcinilor fiscale despre care face vorbire art. 53 din Constituţia României se referă la criteriile de stabilire a cuantumului taxelor şi impozitelor, şi nicidecum la consecinţele neplatii acestora". De asemenea, se arata ca dispoziţiile legale criticate pentru neconstituţionalitate, care prevăd ca majorările de întârziere se calculează "pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadentei obligaţiei bugetare şi până la data realizării sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale în vigoare", iar cota acestora "se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelata cu taxa oficială a scontului, stabilită de Banca Naţionala a României", implica, în fapt, tocmai o limitare a cuantumului acestor majorări.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.În scopul stabilirii obiectului excepţiei, Curtea Constituţională, examinând atât încheierea de sesizare a instanţei de judecată, cat şi cererea referitoare la ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, constata ca autorul acesteia a criticat, în mod generic, dispoziţiile referitoare la majorările de întârziere şi la penalităţi, iar instanţa de judecată, deşi prin dispozitivul încheierii nu precizează întinderea excepţiei, totuşi îşi exprima opinia numai cu privire la dispoziţiile art. 8 şi 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare. Având în vedere ca aceste prevederi reglementează stabilirea majorărilor de întârziere, datorate cu titlu de obligaţii bugetare, Curtea constata ca numai ele pot fi supuse controlului de constituţionalitate.Aceste dispoziţii au următorul cuprins:– Art. 8: "Plata obligaţiilor bugetare se efectuează de către debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxa, contribuţie sau alte venituri bugetare, inclusiv majorări de întârziere aferente şi penalităţi de orice fel, în următoarea ordine:a) obligaţii bugetare cu termene de plată în anul curent; … b) obligaţii bugetare reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri bugetare datorate şi neachitate la data de 31 decembrie a anului precedent, în ordinea vechimii, până la lichidarea integrală a acestora; … c) majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor bugetare prevăzute la lit. b); … d) obligaţii bugetare cu termene de plată viitoare. … În situaţia în care debitorul nu efectuează plata obligaţiilor bugetare, conform prevederilor alin. 1, creditorul bugetar va proceda la stingerea obligaţiilor bugetare pe care le administrează în conformitate cu ordinea de plată reglementată de prezenta ordonanţă, despre aceasta fiind înştiinţat şi debitorul.";– Art. 13: "Pentru achitarea cu întârziere a obligaţiilor bugetare, debitorii datorează majorări de întârziere, calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadentei obligaţiei bugetare şi până la data realizării sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale în vigoare.Cota majorărilor de întârziere se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice, corelata cu taxa oficială a scontului, stabilită de Banca Naţionala a României.În cazul constatării unor diferenţe de obligaţii bugetare, stabilite de organele competente, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadentei obligaţiei bugetare, la care s-a stabilit diferenţa, până la data realizării acesteia inclusiv, prevederile alin. 1 aplicându-se în mod corespunzător.În cazul obligaţiilor bugetare stinse prin compensare, majorările de întârziere pentru neplata acestor obligaţii se calculează până la data la care compensarea a devenit posibila, potrivit legii."Textele constituţionale pretins incalcate de aceste dispoziţii legale şi care au relevanta în cauza sunt cele ale art. 53 alin. (2) potrivit cărora:– Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile art. 53 alin. (2) din Constituţie, deoarece instituirea unor majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul legal a obligaţiilor bugetare nu intră în sfera sistemului legal de impuneri, ci în aceea a răspunderii juridice pentru neîndeplinirea îndatoririlor prevăzute de lege.Curtea observa ca majorările de întârziere nu se stabilesc în mod neplafonat, asa cum opineaza instanţa de judecată, ci prin corelare cu unul dintre mecanismele economiei de piaţa, şi anume cu dobânda de referinţa stabilită de Banca Naţionala a României.Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, Curtea Constituţională s-a pronunţat, în acelaşi sens, prin Decizia nr. 179 din 20 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 25 iulie 2002. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia pronunţată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 şi 13 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Coremi” – S.A. din Craiova în Dosarul nr. 317/A/2002 al Curţii de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Claudia Miu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește