DECIZIE nr. 304 din 6 aprilie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie ridicată de Maria Daniela Alui-Gheorghe, Mihăiţă Alui-Gheorghe şi Emilia Alui-Gheorghe în Dosarul nr. 3.878/2005 al Tribunalului Bacău – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că aceasta, fiind ridicată într-o contestaţie în anulare, nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Pe fond, consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.878/2005, Tribunalul Bacău – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie ridicată de Maria Daniela Alui-Gheorghe, Mihăiţă Alui-Gheorghe şi Emilia Alui-Gheorghe într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de autorii excepţiei împotriva unei soluţii pronunţate în recurs.În motivarea excepţiei, autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (8). În acest sens, se susţine că măsura confiscării prevăzută de art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 este neconstituţională, întrucât, în nici un caz, nu este admisibil ca mărfurile dobândite în mod licit şi cu acte de provenienţă să fie trecute în proprietatea statului.Tribunalul Bacău – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 29 august 1998, aprobată prin Legea nr. 243/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 18 decembrie 1998. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: „Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) şi j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum şi sumele de bani şi lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă şi se valorifică în condiţiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administraţiei publice centrale.”Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 44 alin. (8) privind prezumţia caracterului licit al dobândirii averii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 429 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Decizia nr. 76 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 9 martie 2004, şi Decizia nr. 191 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 4 iunie 2004, Curtea Constituţională, respingând excepţiile de neconstituţionalitate, a constatat că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 12/1990 se întemeiază tocmai pe prevederile textului art. 44 din Constituţie, care, la alin. (9), prevede că „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”. Prin deciziile menţionate, s-a reţinut că textul de lege criticat nu instituie o prezumţie de dobândire ilicită a bunurilor a căror provenienţă nu poate fi justificată.De altfel, Curtea Constituţională a stabilit în mod constant, în jurisprudenţa sa, că aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa unor încălcări ale legii. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 56 din 13 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, nr. 67 din 18 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 19 iulie 2000, nr. 261 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 5 august 2003, şi nr. 472 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 17 ianuarie 2005.Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie ridicată de Maria Daniela Alui-Gheorghe, Mihăiţă Alui-Gheorghe şi Emilia Alui-Gheorghe în Dosarul nr. 3.878/2005 al Tribunalului Bacău – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 aprilie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește