DECIZIE nr. 304 din 12 noiembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4^3 alin. (3) şi ale art. 32^31 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4^3 alin. (3) şi ale art. 32^31 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Asociaţia „Texromed” din Medias în Dosarul nr. 5.813/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal se constata lipsa părţilor faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondata.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 13 mai 2002, pronunţată în Dosarul nr. 5.813/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4^3 alin. (3) şi ale art. 32^28 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Asociaţia „Texromed” din Medias.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 4^3 alin. (3) din actul normativ criticat limitează accesul la justiţie, întrucât doar litigiile născute până la finalizarea procesului de privatizare ar fi supuse controlului instanţelor judecătoreşti. Aceasta limitare "constituie o încălcare a Constituţiei, restrangerea dreptului la acţiune neintrând în excepţiile prevăzute de art. 49 din Constituţie, violandu-se astfel dispoziţiile art. 51 şi cele ale art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală". Autorul excepţiei considera, de asemenea, ca şi prevederile art. 32^28 din acelaşi act normativ sunt contrare dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, deoarece, atribuind rolul de prima instanţa curţilor de apel şi eliminand calea de atac a apelului, părţile interesate sunt lipsite de o cale de atac. Astfel, se instituie un tratament discriminatoriu pentru titularii dreptului de proprietate obţinut în procesul de privatizare, contrar prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile criticate nu sunt contrare Constituţiei.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă pentru următoarele motive:În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4^3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, astfel cum a fost modificată, se arata ca din interpretarea acestora rezultă ca intenţia legiuitorului nu este aceea de a limita numărul cazurilor în care părţile au acces la instanţele judecătoreşti, ci de a stabili o norma de competenţa generală imperativa, prin care se prevede că judecarea litigiilor respective se face numai de către instanţele judecătoreşti, părţile neputând alege alte categorii de instanţe, cum ar fi instanţele arbitrale, pentru soluţionarea acestor categorii de litigii. Printr-un rationament per a contrario, pentru alte categorii de litigii, părţile la contractele de privatizare pot stabili clauze compromisorii. Referitor la prevederile art. 32^28 din acelaşi act normativ, considera ca autorul excepţiei invoca în realitate conţinutul dispoziţiilor art. 32^31 din acelaşi act normativ, care însă au fost abrogate prin Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării. Dispoziţiile referitoare la competenţa materială a instanţelor judecătoreşti în cazul soluţionării litigiilor vizând acte şi operaţiuni reglementate prin „Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 şi Legea nr. 137/2002 au fost, însă, preluate de art. 40 din Legea nr. 137/2002„.Excepţia de neconstituţionalitate vizând dispoziţiile art. 32^31 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 este inadmisibila, fiind abrogată. Relativ la fondul excepţiei, în punctul de vedere al Guvernului se arata ca, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, procedura de judecată şi competenţa se stabilesc prin lege, iar legiuitorul este suveran „în stabilirea coordonatelor de desfăşurare a procedurii, atât timp cat se respecta principiul egalităţii, consacrat de art. 16 din Constituţie”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Examinând motivarea excepţiei, Curtea observa ca, în realitate, susţinerile autorului acesteia vizează cuprinsul art. 32^31, din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, introdus prin Legea nr. 99/1999, şi nu al art. 32^28, al cărui conţinut este următorul: „Termenul de prescripţie pentru introducerea cererii prin care se ataca o operaţiune sau un act prevăzut în prezenta ordonanţă de urgenţă ori se valorifica un drept conferit de aceasta este de 3 luni de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia sa cunoască existenta operaţiunii sau actul atacat ori de la data naşterii dreptului”.Asa fiind, Curtea retine ca obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4^3 alin. (3) şi cele ale art. 32^31 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, introduse prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, având următorul cuprins:– Art. 4^3 alin. (3): "Litigiile privind contractele, convenţiile, protocoalele şi orice alte acte ori înţelegeri, încheiate de către instituţiile publice implicate în scopul de a pregati, efectua sau finaliza procesul de privatizare a unor societăţi comerciale sau grupuri de societăţi comerciale, sunt de competenţa secţiilor comerciale ale instanţelor judecătoreşti.";– Art. 32^31: "(1) Cererile prevăzute la art. 32^13 alin. (3), la art. 32^28 şi la art. 32^29 sunt de competenţa curţii de apel şi se judeca de urgenta şi cu precădere.(2) Dacă sunt motive întemeiate pentru care părţile nu sunt în măsura să îşi prezinte apărările în mod complet, instanţa va putea, în mod excepţional, sa acorde un termen în cunoştinţa de cel mult 7 zile. … (3) Instanţa este obligată sa pronunţe hotărârea în termen de 5 zile de la închiderea dezbaterilor şi sa comunice părţilor hotărârea motivată în cel mult 10 zile de la pronunţare. … (4) Hotărârea instanţei poate fi atacată numai cu recurs." … Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2), art. 49 şi 51 din Constituţie.Aceste texte constituţionale au următorul cuprins:– Art. 41 alin. (2): "(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";– Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."În esenta critica de neconstituţionalitate se referă la limitarea accesului la justiţie, pe de o parte, pentru ca pot fi supuse controlului instanţelor judecătoreşti doar litigiile născute până la finalizarea procesului de privatizare, iar pe de altă parte, pentru ca soluţionarea acestor litigii a fost data în competenţa curţilor de apel, privand părţile interesate de o cale de atac.Curtea Constituţională constata, mai întâi, ca excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 4^3 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, introduse prin Legea nr. 99/1999, este nefondata, urmând să fie respinsă ca atare. Astfel, aceste dispoziţii au caracterul unei norme imperative, cu caracter general, prin care legiuitorul stabileşte ca judecarea litigiilor ce au ca obiect acte şi operaţiuni reglementate de ordonanţa de urgenţă criticata se face de către instanţe judecătoreşti. Părţile interesate nu pot ca, în scopul soluţionării acestor categorii de litigii, sa aleagă alt gen de instanţe decât cele din cadrul autorităţii judecătoreşti. Asa fiind, este lipsită de temei susţinerea potrivit căreia acest text obstaculeaza accesul la justiţie pentru soluţionarea unor categorii de litigii şi ca el este contrar dispoziţiilor art. 41 alin. (2), art. 49 şi 51 din Constituţie.Curtea constata apoi ca dispoziţiile art. 32^31 din acelaşi act normativ, criticate pe motiv de neconstituţionalitate, au fost abrogate prin art. 56 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, iar în alin. (1) al art. 40 din aceeaşi lege se prevede: „Cererile prin care se ataca o operaţiune sau un act prevăzut în prezenta lege şi în Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, cu modificările ulterioare, ori se valorifica un drept conferit de acestea sunt de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor şi se judeca de urgenta şi cu precădere.” În practica sa jurisdicţională Curtea Constituţională a statuat în mod constant ca atunci când, după ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţia legală a fost modificată, excepţia poate să fie examinata dacă textul legal, în noua sa redactare, conserva reglementarea iniţială. Întrucât însă în cazul în speta dispoziţia modificatoare nu a preluat soluţia legislativă, Curtea urmează sa dea finalitate dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi sa respingă excepţia de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^31 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, introduse prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Asociaţia „Texromed” din Medias în Dosarul nr. 5.813/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4^3 alin. (3) din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Claudia Miu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește