DECIZIE nr. 302 din 9 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Atilla Fulop Janos în Dosarul nr. 171/2005P al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, ocazie cu care s-a statuat că acestea nu vin în contradicţie cu prevederile legii fundamentale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 171/2005P, Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Atilla Fulop Janos în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs declarat împotriva încheierii şedinţei camerei de consiliu prin care s-a respins cererea de recuzare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul legal criticat este neconstituţional, deoarece nu se poate adresa instanţei de judecată, fiind privat de dreptul la un recurs efectiv împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare. Astfel, prin efectul abrogării alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală se creează un vid legislativ în ceea ce priveşte existenţa ori inexistenţa instituţiei recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare. În situaţia în care judecătorul ar respinge o asemenea cale de atac ca inadmisibilă ar adăuga la lege, soluţie care ar produce consecinţe de natură a afecta principiul liberului acces la justiţie.Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece inculpatul a formulat o cerere de recuzare care a fost respinsă. Prin urmare, acesta s-a adresat justiţiei şi nu se poate aprecia că i-a fost îngrădit acest drept. Faptul că alin. 6 al art. 52 din Codul de procedură penală nu prevede calea de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare nu este de natură a duce la concluzia că acest alineat este neconstituţional, de vreme de inculpatul a beneficiat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală.Prin abrogarea alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală, care prevedea calea de atac a recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea, legiuitorul a înţeles să nu mai prevadă nici o cale de atac împotriva încheierilor de admitere ori de respingere a cererilor de recuzare.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 126 şi 129 din Constituţie, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în cadrul procedurii de judecată, precum şi modul de exercitare a acestora. În virtutea acestei competenţe, legiuitorul stabileşte hotărârile judecătoreşti împotriva cărora pot fi exercitate căile de atac şi condiţiile în care pot fi folosite aceste căi. În ceea ce priveşte încheierile, ca specie de hotărâri judecătoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţionează fondul cauzei, Guvernul arată că, de regulă, acestea nu pot fi atacate decât o dată cu hotărârile judecătoreşti prin care se soluţionează fondul, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual, sentinţe şi decizii. Stabilind prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală că încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau decizia atacată, legiuitorul a acţionat în limitele competenţei sale, prevăzute de dispoziţiile constituţionale evocate mai sus. De altfel, această regulă a exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai o dată cu fondul se impune pentru asigurarea desfăşurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru procesual, cât şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece accesul liber la justiţie nu înseamnă asigurarea acestuia la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Astfel, încheierea prin care se soluţionează cererea de abţinere sau de recuzare nu soluţionează fondul cauzei şi de aceea lipsa unei căi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrară dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Faptul că o asemenea încheiere nu poate fi supusă separat unei căi de atac se explică, pe de o parte, prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului, iar pe de altă parte, prin faptul că respectiva încheiere poate fi atacată o dată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.Prin urmare, dispoziţiile legale criticate respectă exigenţele dreptului oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, consacrate de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În plus, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată, fiind reglementată în conformitate cu prevederile constituţionale menţionate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut:"Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra prevederilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 300 din 7 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 867 din 2 decembrie 2002, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, referitoare la procedura specială de soluţionare a declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare, este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 127 din Constituţie, procedura de judecată este stabilită de lege, respectiv şedinţele de judecată sunt publice, în afară de cazurile prevăzute de lege. De asemenea, potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii. Rezultă, aşadar, că, potrivit Constituţiei, legiuitorul este unica autoritate competentă de a reglementa procedura de judecată, cazurile în care şedinţele de judecată nu sunt publice, precum şi căile de atac şi condiţiile exercitării acestora. Procedura de soluţionare a cererilor de abţinere sau de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată, fiind reglementată în conformitate cu prevederile constituţionale.În ceea ce priveşte încheierea prin care se soluţionează cererea de recuzare, Curtea constată că aceasta nu soluţionează fondul cauzei şi de aceea lipsa unei căi de atac separate împotriva acestei încheieri nu este contrară dispoziţiilor art. 21 din Constituţie. Faptul că o asemenea încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs se explică, pe de o parte, prin necesitatea evitării unei prelungiri abuzive a procesului, iar pe de altă parte, prin faptul că respectiva încheiere poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Atilla Fulop Janos în Dosarul nr. 171/2005P al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește