DECIZIE nr. 302 din 12 noiembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 366/2001, cu modificările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 118/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Fortunato Eljoc” – S.R.L. din Targu Mures în Dosarul nr. 8.681/2001 al Tribunalului Mures – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 nu încalcă, în nici un fel, dispoziţiile constituţionale referitoare la interzicerea muncii forţate. Se arata, totodată, ca prevederile legale criticate nu sunt contrare nici dispoziţiilor art. 41 alin. (3) din Constituţie referitoare la expropriere.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 8 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 8.681/2001, Tribunalul Mures – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 118/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Fortunato Eljoc” S.R.L. din Targu Mures.Dosarul instanţei are ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate, în baza Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001, pentru anularea Deciziei nr. 76/2001 a Direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Mures.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3), art. 39 alin. (1), art. 41 alin. (1), (3) şi (6), art. 134 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie.Autorul excepţiei susţine, în esenta, ca dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate obliga societăţile organizatoare de jocuri de noroc sa "colecteze de la jucatori, persoane fizice, o taxa – taxa de timbru social, fără a se obţine în prealabil acordul de voinţa privind prestarea acestei activităţi prin prepuşii săi (angajaţi) în schimbul acordării silite a unui comision de 1% din taxele încasate". Autorul excepţiei considera neîndestulător acest cuantum pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de prestarea acestei activităţi neconvenabile, de altfel, pentru angajaţii supuşi la o "munca forţată" de "perceptori sau zapcii". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (3) al ordonanţei, introduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 5/2000, conform cărora refuzul de a colecta, de a constitui şi de a vira taxa de timbru social conduce la reţinerea acesteia din veniturile persoanelor fizice şi juridice, acestea contravin, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi celor privind garantarea dreptului de proprietate şi inviolabilitatea proprietăţii, prevăzute de art. 41 alin. (1) şi (3) şi de art. 135 alin. (6). Se apreciază ca, în realitate, aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 echivaleaza cu o confiscare, fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (6) din Constituţie.Tribunalul Mures – Secţia comercială şi de contencios administrativ considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca în cauza nu se pune, în nici un caz, problema încălcării dispoziţiilor constituţionale referitoare la interzicerea muncii forţate, întrucât ordonanţa instituie o obligaţie pentru agentul economic, iar nu pentru angajaţii acestuia. În legătură cu susţinerea ca ordonanţa criticata încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la protecţia şi garantarea dreptului de proprietate, Guvernul arata ca aceasta este nereala, întrucât prin acest act normativ se stabilesc obligaţii de constituire şi virare a taxei de timbru social, precum şi posibilitatea de reţinere a acesteia din veniturile persoanei fizice sau juridice, care o încasează, ceea ce "nu constituie decât o modalitate de recuperare a unor resurse financiare care interesează întreaga societate". Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 41 alin. (3) din Constituţie privind exproprierea, Guvernul apreciază ca "nu se poate admite ca reţinerea taxei de timbru social din veniturile persoanelor fizice sau juridice care încasează aceasta taxa constituie o expropriere, aceasta reţinere reprezentând o măsura instituită în scopul asigurării surselor necesare constituirii acestui fond de utilitate publică". În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 41 alin. (6) din Constituţie, considerate de autorul excepţiei ca fiind incalcate prin dispoziţiile ordonanţei criticate, Guvernul apreciază ca acestea sunt irelevante în soluţionarea excepţiei, întrucât se referă la sarcinile ce revin proprietarului privind protecţia mediului, asigurarea bunei vecinătăţi şi altele, care nu au legătură cu critica de neconstituţionalitate formulată.Guvernul considera, de asemenea, ca invocarea dispoziţiei constituţionale privind economia de piaţa şi a celei privind inviolabilitatea proprietăţii private sunt nefondate. Se arata, în acest sens, ca măsura constituirii Fondului naţional de solidaritate este menita sa creeze condiţii pentru creşterea calităţii vieţii, obligaţie ce revine statului conform art. 134 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 118 din 30 iunie 1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 366 din 10 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 13 iulie 2001, cu modificările ulterioare.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca acest act normativ a instituit Fondul naţional de solidaritate, cu scopul "de a contribui, pe baza principiului solidarităţii naţionale, la reducerea saraciei în familiile aflate în situaţii de extrema dificultate, la cofinantarea unor programe de servicii sociomedicale, la acordarea de ajutoare materiale persoanelor cu afecţiuni de sănătate deosebit de grave pentru tratament medical şi intervenţii chirurgicale în străinătate, la întreţinerea, construcţia, reparaţia, amenajarea şi modernizarea unor instituţii de asistenţa socială şi alte acţiuni similare". Între sursele de constituire a Fondului naţional de solidaritate este inclus, potrivit art. 3 lit. a) al Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 118/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 366/2001, şi „timbrul social asupra jocurilor de noroc, definite şi reglementate de legislaţia în vigoare, aplicat asupra participarilor de orice fel la astfel de activităţi ale persoanelor fizice”.Conform art. 4 alin. (1) şi (2) al ordonanţei de urgenta, "(1) Sumele datorate, reprezentând valoarea timbrului social, se vor constitui şi se vor vira lunar, până la data de 5 a lunii următoare lunii expirate, de către persoanele juridice sau fizice care le încasează, în contul Fondului naţional de solidaritate.(2) Virarea cu întârziere a sumelor reprezentând valoarea timbrului social atrage majorarea sumelor datorate cu 0,30% pentru fiecare zi de întârziere". … În acelaşi timp, alin. (3) al art. 4 din ordonanţa, introdus prin Legea nr. 366/2001, prevede că „Refuzul de colectare, constituire şi virare a taxei de timbru social conduce la reţinerea taxei de timbru social din veniturile persoanelor fizice şi juridice prevăzute la alin. (1)”. În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 118/1999, nerespectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 20.000.000 lei.Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 118/1999, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 366/2001, deşi formulată cu privire la ansamblul dispoziţiilor ordonanţei, vizează, în esenta, tocmai art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 118/1999, care instituie obligaţia de încasare şi virare a valorii timbrului social, precum şi art. 4 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă, care prevede reţinerea taxei de timbru social din veniturile persoanelor fizice şi juridice, care refuza sa colecteze, sa constituie şi sa vireze taxa de timbru social, Curtea urmând sa examineze inclusiv aceste aspecte.Autorul excepţiei susţine ca aceste prevederi din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 118/1999, cu modificările ulterioare, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 39 alin. (1), art. 41 alin. (1), (3) şi (6), art. 134 alin. (1) şi art. 135 alin. (6), care au următorul cuprins:– art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– art. 39 alin. (1): "Munca forţată este interzisă.";– art. 41 alin. (1), (3) şi (6): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. […](3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire. […] … (6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului."; … – art. 134 alin. (1): "Economia României este economie de piaţa.";– art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."Examinând prevederile legale criticate, Curtea constata ca prin ordonanţa de urgenţă a fost instituită de către stat o "taxa de timbru social", într-un scop evident de natura a contribui la ameliorarea calităţii vieţii unor persoane aflate în situaţii de extrema dificultate, precum şi la cofinantarea unor programe de servicii sociomedicale, ceea ce corespunde prevederilor art. 134 alin. (2) lit. f) şi celor ale art. 138 alin. (1) din Constituţie, care prevăd obligaţia statului de a asigura crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, precum şi cerinţa stabilirii prin lege a impozitelor şi taxelor.De altfel, această măsură este conformă dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice".De asemenea, Curtea observa faptul ca în chiar textul art. 1 alin. (3) din Constituţie, invocat de autorul excepţiei, se prevede că "România este stat de drept, democratic şi social […]", ceea ce duce la concluzia legitimării, la nivel constituţional, a măsurilor cu caracter social, inclusiv a prevederilor ordonanţei criticate pentru neconstituţionalitate, în condiţiile în care aceste măsuri sunt luate în conformitate cu principiile statului de drept, prin lege sau acte de nivelul legii.Curtea constata ca prevederile din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 118/1999, cu modificările ulterioare, corespund ansamblului dispoziţiilor constituţionale referitoare la impozite şi taxe, la caracterul social al statului român, precum şi la obligaţiile statului cu privire la creşterea calităţii vieţii. În acest context, nu se poate retine ca prevederile legale criticate ar reglementa „munca forţată” pentru salariaţii agenţilor economici care organizează jocuri de noroc, întrucât, pe de o parte, instituirea obligaţiilor de colectare, constituire şi virare a taxei de timbru social nu are aceasta semnificaţie, iar pe de altă parte, acestea sunt prevăzute în sarcina persoanelor juridice sau fizice care le încasează, iar nu în sarcina salariaţilor acestora.De asemenea, Curtea nu poate primi susţinerea autorului excepţiei referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind protecţia proprietăţii private şi inviolabilitatea acesteia. Reglementările constituţionale referitoare la proprietate, respectiv cele ale art. 41 alin. (1), (3) şi (6), precum şi ale art. 135 alin. (6), nu pot fi opuse, sub nici o formă, obligaţiilor ce revin organizatorilor de jocuri de noroc pentru încasarea unor taxe de timbru social, instituite prin lege, şi măsurilor prevăzute pentru asigurarea ritmicitatii încasărilor la Fondul naţional de solidaritate socială, în vederea asigurării posibilităţii de finanţare cu regularitate a cheltuielilor publice cărora le sunt destinate.În legătură cu referirea autorului excepţiei la încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind exproprierea, Curtea retine, de asemenea, că nu poate fi primită, întrucât măsura sanctionatorie prevăzută la alin. (3) al art. 4 din ordonanţa de urgenţă criticata nu are nici o legătură cu prevederile art. 41 alin. (3) din Constituţie, ci reprezintă o consecinţa a încălcării unei obligaţii instituite prin lege, fapta care constituie contravenţie, potrivit art. 11 din ordonanţa de urgenţă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 118/1999 privind înfiinţarea şi utilizarea Fondului naţional de solidaritate, aprobată cu modificări prin Legea nr. 366/2001, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Fortunato Eljoc” – S.R.L. din Targu Mures în Dosarul nr. 8.681/2001 al Tribunalului Mures – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește