DECIZIE nr. 301 din 9 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florinel Corduneanu, Bogdan Constantin şi Călin Vasile în Dosarul nr. 197/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curţii, ocazie cu care s-a statuat că acestea nu aduc atingere dispoziţiilor fundamentale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 197/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de inculpaţii Florinel Corduneanu, Bogdan Constantin şi Călin Vasile, prin apărătorul ales, Nechita Ionel Nicolae, în dosarul cu numărul de mai sus având drept obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală, care reglementează modalitatea de soluţionare a plângerilor contra actelor procurorului, nu permit părţilor interesate, în virtutea dreptului de a avea acces liber la justiţie, de a se adresa instanţei de judecată, deoarece, potrivit art. 278^1 din acelaşi cod, o astfel de plângere poate fi făcută numai împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, care pot fi doar rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale în cauză ori ordonanţe sau, după caz, rezoluţii de scoatere de sub urmărire penală, de încetare a urmăririi penale sau de clasare.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală, care prevăd posibilitatea verificării în cursul urmăririi penale a legalităţii şi temeiniciei actelor efectuate de procuror sau, pe baza dispoziţiilor acestuia, doar de către procurorul ierarhic superior, nu vin în contradicţie cu principiul liberului acces la justiţie, întrucât, după emiterea rechizitoriului, instanţa procedează la judecarea în fond a cauzei, ocazie cu care verifică în mod obligatoriu şi legalitatea şi temeinicia actelor de urmărire penală efectuate de procuror sau în baza dispoziţiilor acestuia. De asemenea, şi în ipoteza în care urmărirea penală se finalizează cu o soluţie de netrimitere în judecată, instanţa, în cadrul procedurii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală, are posibilitatea şi obligaţia de a exercita un control direct asupra măsurilor luate şi actelor efectuate de procuror pe baza dispoziţiilor acestuia.Prin urmare, nu se poate susţine că se aduce atingere principiului liberului acces la justiţie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate, deşi prevăd posibilitatea verificării în cursul urmăririi penale a legalităţii şi temeiniciei actelor efectuate de procuror sau, în baza dispoziţiilor acestuia, doar de către procurorul ierarhic superior, nu vin în contradicţie cu principiul liberului acces la justiţie, întrucât, odată cu sesizarea instanţei prin rechizitoriu, aceasta verifică, în mod obligatoriu, legalitatea şi temeinicia actelor de urmărire penală efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor acestuia. Astfel, accesul liber la justiţie este garantat, chiar dacă sesizarea instanţei nu se face pe calea unei acţiuni directe. De asemenea, instanţa are posibilitatea şi obligaţia de a exercita un control direct asupra măsurilor şi actelor efectuate de procuror, sau pe baza dispoziţiilor acestuia, şi în ipoteza în care activitatea de urmărire penală se finalizează printr-o soluţie de netrimitere în judecată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu opresc părţile interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime, acestea beneficiind de toate garanţiile care condiţionează un proces echitabil.În plus, potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei or, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.Mai mult, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului penal în faţa acestora constituie prerogativa exclusivă a legiuitorului, dispoziţiile legale indicate fiind conforme cu art. 126 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală – Plângerea contra actelor procurorului, cu următorul conţinut:"Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.Dispoziţiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător."Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi Dreptul la un recurs efectiv.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra prevederilor art. 278 din Codul de procedură penală s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a observat că nu pot fi reţinute nici susţinerile privind contrarietatea dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală cu cele ale art. 21 din Legea fundamentală şi ale art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pe motiv că acestea nu reglementează posibilitatea persoanei interesate de a ataca în faţa instanţei măsura luată ori actul efectuat de procuror ori în baza dispoziţiilor acestuia, altul decât soluţia de netrimitere în judecată. Sub acest aspect se observă că autorii excepţiei solicită, în realitate, completarea prevederilor de lege criticate, în sensul de a se permite atacarea la instanţele judecătoreşti nu doar a rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, ci şi a altor acte sau măsuri ale procurorului, ceea ce este contrar atât dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în conformitate cu care, în exercitarea controlului, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, cât şi prevederilor constituţionale cuprinse în art. 61 alin. (1), potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.Totodată, nu se poate reţine susţinerea potrivit căreia rezoluţia procurorului prin care s-a dispus efectuarea unor acte de procedură prin delegare şi procesul-verbal întocmit de procuror în condiţiile art. 86^2 din Codul de procedură penală ar avea un caracter absolut, nefiind supusă vreunei verificări de legalitate şi oportunitate, deoarece învinuitul sau inculpatul, în situaţia în care se dispune trimiterea sa în judecată, are asigurat accesul la justiţie prin posibilitatea de a invoca în faţa instanţei de judecată toate neregularităţile săvârşite în cursul urmăririi penale sau, în cazul în care se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale ori clasarea, are posibilitatea formulării unei plângeri în faţa instanţei împotriva rezoluţiei sau a ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată, în temeiul prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florinel Corduneanu, Bogdan Constantin şi Călin Vasile în Dosarul nr. 197/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește