DECIZIE nr. 301 din 8 noiembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată şi ale art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 40/1998, aprobată şi modificată prin Legea nr. 249/1998



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată şi ale art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 40/1998, aprobată şi modificată prin Legea nr. 249/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „LEADER LEASE” – S.A. în Dosarul nr. 2.427/1998 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.La apelul nominal este prezenta Garda financiară centrala, prin comisarul Danut Sisu, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul părţii prezente solicita respingerea excepţiei, ca inadmisibila, întrucât dispoziţiile legale criticate sunt abrogate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibila, a excepţiei, arătând ca sesizarea Curţii s-a făcut fără respectarea prevederilor Legii nr. 47/1992, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992, întrucât aceasta ordonanţa a fost în întregime abrogată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 17/2000. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994, pune concluzii de respingere, arătând ca aceasta dispoziţie legală a suferit mai multe modificări, rămânând în vigoare numai alin. (5) al acestui articol, care, în redactarea actuala, nu conţine nici o dispoziţie care să contravină prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 20 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.427/1998, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „LEADER LEASE” – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 şi ale art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât „dreptul de a contesta măsurile dispuse de organele de control este blocat prin impunerea unei taxe de a carei plata sa depindă soluţionarea contestaţiei”. Se mai susţine ca aceste texte contravin şi dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece „obliga contribuabilul sa ceara aceloraşi structuri administrative care l-au controlat sa verifice legalitatea controlului”, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, creează „o vădită inegalitate între contribuabili şi autorităţi, firesc fiind ca o cenzura a legalităţii şi temeiniciei controlului să fie realizată de justiţie, în faţa căreia părţile sunt egale”.Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 este nefondata. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994, considera ca aceasta este inadmisibila, întrucât Curtea Constituţională s-a pronunţat în acest sens prin Decizia nr. 60 din 20 aprilie 1999.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera excepţia ca fiind inadmisibila. În acest sens, se arata ca Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 17/2000. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Ordonanţa nr. 70/1994, Guvernul arata ca ordonanţa a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 73/1996 şi, ca urmare a republicarii, articolele au căpătat o noua numerotare, astfel încât dispoziţiile art. 29 au fost preluate în art. 28. Prin Legea nr. 105/1997 au fost abrogate alin. (1)-(4) şi alin. (6) ale acestui articol, rămânând în vigoare numai alin. (5) al art. 28.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:I. Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 17/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 15 martie 2000. Faţa de aceasta situaţie instanţa de judecată avea obligaţia să constate ca dispoziţia legală atacată a fost abrogată şi, pe cale de consecinţa, printr-o încheiere motivată, sa respingă excepţia ca fiind inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea.Curtea retine ca, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare (…)”.Deoarece în speta, deşi sesizarea s-a făcut ulterior abrogării Ordonanţei Guvernului nr. 3/1992 (prin Încheierea din 20 noiembrie 2000) şi instanţa nu a respins excepţia, Curtea constata, în temeiul art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, ca excepţia este inadmisibila, urmând să fie respinsă.II. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 12 martie 1997, Curtea observa ca aceasta ordonanţa a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 40/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 30 ianuarie 1998, aprobată şi modificată prin Legea nr. 249/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 30 decembrie 1998.Examinând criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, Curtea constata ca acestea se referă la dispoziţiile art. 28 în redactarea data prin Ordonanţa Guvernului nr. 40/1998. Asadar, Curtea urmează să se pronunţe asupra acestor dispoziţii, care au următorul conţinut: „Obiectiunile, contestaţiile şi plângerile formulate la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se soluţionează conform dispoziţiilor Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor.”Autorul excepţiei considera ca acest text ar contraveni dispoziţiilor art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie din Constituţie, deoarece "dreptul de a contesta măsurile dispuse de organele de control este blocat prin impunerea unor taxe de a căror plata depinde soluţionarea contestaţiei", precum şi faptului ca "obliga contribuabilul sa ceara aceloraşi structuri administrative care l-au controlat sa verifice legalitatea controlului", ceea ce creează "o vădită inegalitate între contribuabili şi autorităţi, firesc fiind ca o cenzura a legalităţii şi temeiniciei controlului să fie realizată de justiţie, în faţa căreia părţile sunt egale".Analizând aceste critici de neconstituţionalitate, Curtea retine ca acestea sunt neintemeiate.Textul legal supus controlului de constituţionalitate nu cuprinde nici o dispoziţie de natura sa ducă la concluzia ca ar contraveni prevederilor constituţionale menţionate. Potrivit acestui text, obiectiunile, contestaţiile şi plângerile formulate cu privire la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se soluţionează conform dispoziţiilor Legii nr. 105/1997.Curtea constata ca Legea nr. 105/1997 a fost la rândul ei abrogată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13 din 26 ianuarie 2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001. Prin aceasta ordonanţa este menţinută însă procedura administrativ-jurisdicţională de soluţionare a contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice. Or, în legătură cu legitimitatea constituţională a unei asemenea proceduri, Curtea a statuat în jurisprudenta sa (de exemplu, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), ca „procedura administrativ-jurisdicţională constituie o măsura de protecţie care deci nu poate avea ca scop, în nici un mod, limitarea accesului la justiţie. Asa fiind, existenta unor organe administrative de jurisdicţie nu poate să ducă la înlăturarea intervenţiei instanţelor judecătoreşti, în condiţiile stabilite de lege. Ca urmare, hotărârea organului de jurisdicţie administrativă este supusă controlului judecătoresc al instanţei de contencios administrativ sau altei instanţe competente, potrivit legii, iar părţilor nu li se poate limita exercitarea acestui drept consfintit de prevederile Constituţiei”.De asemenea, Curtea observa că nu este încălcat nici principiul egalităţii prevăzut la art. 16 din Constituţie, Curtea a statuat în mod constant în practica sa, ca de exemplu: Decizia nr. 77/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 7 octombrie 1997, Decizia nr. 385/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 27 noiembrie 1997, şi Decizia nr. 323/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 22 decembrie 1997, ca principiul egalităţii priveşte egalitatea cetăţenilor în faţa legilor şi a autorităţilor publice, şi nu egalitatea de tratament juridic între cetăţeni şi autorităţile publice.Curtea constata ca, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a acestei jurisprudente, atât considerentele, cat şi soluţia pronunţată în acele decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Ordonanţa Guvernului nr. 3/1992 privind taxa pe valoarea adăugată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „LEADER LEASE” – S.A. în Dosarul nr. 2.427/1998 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 40/1998, aprobată şi modificată prin Legea nr. 249/1998, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește