DECIZIE nr. 300 din 9 iulie 2003

asupra sesizării de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune



Curtea Constituţională a fost sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, în vederea declanşării controlului de constituţionalitate asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune de către un grup de 53 de deputaţi, şi anume: Gheorghe Albu, Victor Babiuc, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Emil Boc, Anca Daniela Boagiu, Vasile Bran, Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzaverde, Paula Maria Ivanescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Alexandru Mocanu, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoita, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Peres, Ştefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Mihai Stanisoara, Mircea Nicu Toader, Marin Anton, George Crin Laurentiu Antonescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe, Titu-Niculae Gheorghiof, Puiu Hasotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin Micula, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Adrian Emanuel Semcu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Calin Popescu-Tariceanu, Vasile Predica, Dan-Radu Rusanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel Stirbet, Valeriu Stoica şi Radu Stroe.Sesizarea a fost transmisă prin Adresa nr. 51/457 din 1 iulie 2003 a secretarului general al Camerei Deputaţilor şi a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 3.237 din 1 iulie 2003, formând obiectul Dosarului nr. 311A/2003.Sesizarea de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat la 26 iunie 2003, are următorul cuprins:lt; lt;I. Potrivit dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din Constituţie: "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice". (În acest caz, este vorba despre Legea nr. 680/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 947 din 23 decembrie 2002).În conformitate cu prevederile art. 31 alin. (5) din Constituţie: "Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. […] Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică". Legea cerută de Constituţie este tocmai Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, al carei articol 40 – neconstitutional – a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 18/2003.Asadar, în aplicarea prevederilor art. 114 alin. (5) din Constituţie, Camerele reunite ale Parlamentului au adoptat, la data de 26 iunie 2003, Legea de aprobare a Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003, cu încălcarea vădită a dispoziţiilor art. 114 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 31 alin. (5) din Legea suprema.II. Cel de-al doilea motiv pentru care consideram ca Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale, priveşte nerespectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Legea suprema, potrivit cărora „Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră”.Asa cum rezultă din stenograma dezbaterilor din Camera Deputaţilor – 5 iunie 2003 -, pe care o anexăm, veţi remarca (pasaje subliniate) ca, de fapt, articolul unic din textul Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003 – tocmai acela care prevede modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată -, a fost votat cu doar 78 de voturi din 174 de deputaţi prezenţi, în condiţiile în care erau necesare minimum 88 de voturi. În concluzie, având în vedere cele doua motive de fond invocate mai sus, autorii prezentei sesizări solicita Curţii Constituţionale constatarea neconstitutionalitatii Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată. gt; gt;În conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.Preşedintele Camerei Deputaţilor a comunicat, cu Adresa nr. 51/405/RG din 4 iulie 2003, punctul sau de vedere, în sensul că sesizarea este nefondata, cu următoarea motivare:I. Prin Legea nr. 680/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, s-a delegat acestei autorităţi puterea de reglementare prin ordonanţe în şapte domenii care nu constituie obiectul legilor organice, dintre care face parte şi cel referitor la „măsuri în domeniul disciplinei financiare-valutare a agenţilor economici”, prevăzut la art. 1 pct. II.1 din legea menţionată, în baza cărora a fost adoptată Ordonanţa Guvernului nr. 18/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune. Ordonanţa a vizat modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994, potrivit căruia „Veniturile proprii ale societăţilor provin din taxe de abonament de radio şi de televizor, din surse realizate potrivit obiectului de activitate, precum şi din donaţii sau sponsorizări”, în sensul achitării unei taxe pentru serviciul public de radiodifuziune şi pentru cel de televiziune, de către beneficiarii acestor servicii, persoane fizice şi persoane juridice, cu domiciliul ori sediul în România.Modificarea adusă Legii nr. 41/1994 nu priveşte organizarea serviciilor publice de radio şi de televiziune ori controlul parlamentar asupra activităţii acestora, ipoteze în care s-ar fi impus modificarea doar prin lege organică, ea priveşte materia taxelor, care nu tine de domeniul legilor organice, expres statuate în Constituţie. În consecinţa, instituirea unei taxe poate fi realizată pe calea unei ordonanţe emise în temeiul unei legi de abilitare, cum este şi Ordonanţa Guvernului nr. 18/2003. În motivarea punctului sau de vedere, preşedintele Camerei Deputaţilor invoca Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, prin care Curtea Constituţională a statuat ca dispoziţiile care nu au caracter organic dintr-o lege organică pot fi modificate printr-o lege ordinară.II. Cat priveşte critica referitoare la modul de adoptare a legii, preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca, potrivit stenogramei din 5 iunie 2003, în momentul în care s-a dezbătut raportul comisiei sesizate în fond cu proiectul de lege menţionat, la amendamentul comisiei cu privire la articolul unic al legii s-au înregistrat un număr de 78 de voturi pentru acest amendament, 33 de voturi împotriva şi nici o abţinere. Astfel fiind, proiectul de lege a fost adoptat cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 103 alin. 3 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat.Preşedintele Senatului a comunicat, cu Adresa nr. 468 din 7 iulie 2003, punctul sau de vedere, apreciind ca sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru următoarele motive:I. Domeniul pentru care s-a dat abilitarea a fost respectat de către Guvern prin ordonanţa adoptată, deoarece materia reglementată în aceasta ordonanţa priveşte taxa pentru serviciul public de radiodifuziune şi pentru cel de televiziune, iar impozitele şi taxele se stabilesc prin lege ordinară.II. Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003 a fost adoptată atât de către Senat, cat şi de către Camera Deputaţilor, cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere, prezenţi la şedinţa, asa cum prevăd dispoziţiile art. 74 alin. (2) din Constituţie.Guvernul a transmis Curţii Constituţionale punctul sau de vedere, cu Adresa nr. 5/6868 A.N. din 7 iulie 2003, în sensul că sesizarea este neîntemeiată.I. Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (5) din Constituţie sunt de domeniul legii organice doar normele care reglementează organizarea serviciilor publice de radio şi de televiziune şi controlul parlamentar asupra activităţii acestora. Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, republicată, deşi este o lege organică, fiind adoptată ca atare, cuprinde şi prevederi care reglementează aspecte ce nu sunt apartinatoare domeniului legii organice, cum sunt şi cele reglementate prin art. 40 al legii. În temeiul principiului simetriei juridice, o norma de natura legii ordinare, chiar fiind cuprinsă într-o lege organică, poate fi modificată printr-o norma de aceeaşi natură.II. Cu referire la susţinerea ca legea criticata a fost adoptată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Constituţie, se arata ca la şedinţa Camerei Deputaţilor din 5 iunie 2003, asa cum rezultă din stenograma, s-a supus votului amendamentul de eliminare a alin. (1) şi (2) ale art. 40, iar nu articolul unic din textul Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003. În urma votului, rezultatele au fost: 34 de voturi pentru, 71 împotriva şi nici o abţinere. Din aceasta rezultă ca din numărul de 105 deputaţi prezenţi în sala în acel moment, au votat împotriva acestui amendament mai mult decât majoritatea deputaţilor prezenţi, respectându-se astfel prevederile art. 103 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, republicat. Se precizează, în continuare, ca doar adoptarea legilor ordinare, în ansamblu, este condiţionată, pe de o parte, de prezenta în sala a majorităţii deputaţilor, asa cum prevăd dispoziţiile art. 64 din Constituţie şi art. 134 alin. (1) din Hotărârea nr. 8/1994 pentru aprobarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, iar pe de altă parte, de exprimarea votului favorabil de către jumătate plus unu dintre cei prezenţi. În cazul adoptării amendamentelor, dispoziţii ale aceluiaşi regulament prevăd că nu se aplică regula prezentei majorităţii deputaţilor şi că nu se recurge la verificarea cvorumului înainte de votare, pentru adoptarea lui fiind necesar sa voteze, în favoare, jumătate plus unu din numărul deputaţilor prezenţi în sala. Camera Deputaţilor s-a pronunţat, prin vot, asupra proiectului de lege, în ansamblul sau, la şedinţa din 17 iunie 2003, când 194 de deputaţi au votat în favoarea proiectului de lege, iar 36 împotriva, fiind respectate normele procedurale referitoare la cvorumul de şedinţa, prevăzut de art. 64 din Constituţie, şi la numărul de voturi cerut pentru adoptarea unei legi ordinare, care, potrivit art. 74 alin. (2) din Constituţie, este de jumătate plus unu din numărul membrilor prezenţi ai fiecărei Camere.În vederea stabilirii faptului dacă au fost sau nu respectate normele constituţionale referitoare la procedura de legiferare, Curtea a examinat şi stenogramele şedinţelor Camerei Deputaţilor şi ale Senatului, în care a fost dezbătut şi adoptat proiectul legii ce constituie obiectul controlului de constituţionalitate.CURTEA,examinând sesizarea grupului de deputaţi, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, stenogramele şedinţelor Camerei Deputaţilor şi ale Senatului în care a fost dezbătut proiectul legii criticate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, retine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competenţa, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale art. 2, art. 12 şi art. 17 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii legii criticate.I.1. Prin sesizare se solicita, în primul rând, să se constate ca, în aplicarea art. 114 alin. (5) din Constituţie, Parlamentul a adoptat Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, cu încălcarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 31 alin. (5) din Constituţie. Astfel, deşi în conformitate cu dispoziţiile art. 31 alin. (5) din Constituţie, organizarea serviciilor publice autonome de radio şi de televiziune se reglementează prin lege organică, cum este Legea nr. 41/1994, totuşi art. 40 a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 18/2003, act normativ de nivelul legii ordinare.Art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 18/2003, are următorul cuprins: „(1) Veniturile proprii ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune provin din taxele pentru serviciul public de radiodifuziune şi pentru cel de televiziune, din sume încasate din realizarea obiectului de activitate, precum şi din donaţii şi sponsorizări.(2) Toate persoanele fizice şi juridice cu domiciliul, respectiv sediul, în România sunt obligate sa plătească o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxa pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestora. … (3) Nivelul taxelor pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare şi scutirile de plată se stabilesc prin hotărâre a Guvernului". … Dispoziţiile constituţionale considerate a fi fost incalcate au următorul cuprins:– Art. 31 alin. (5): "Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. […] Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică".– Art. 114: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice".Art. 40 din Legea nr. 41/1994 face parte din capitolul IV – „Activitatea financiară” care cuprinde reguli de organizare în ceea ce priveşte patrimoniul şi resursele financiare ale serviciilor publice de radio şi de televiziune, administrarea şi gestionarea acestora. Având în vedere ca dispoziţiile art. 31 alin. (5) din Constituţie consacra garanţia constituţională a autonomiei serviciilor publice menţionate, se impune, cu necesitate, ca organizarea lor să fie astfel reglementată prin lege organică, încât să le asigure autonomia funcţională. Curtea, analizând conţinutul dispoziţiilor legale încorporate la capitolul menţionat, retine ca, din cuprinsul art. 39 rezultă ca sursele financiare se constituie din alocaţii de la bugetul de stat, cu destinaţia strict determinata de art. 41, din venituri proprii şi din alte surse, ceea ce conferă un caracter mixt procesului de constituire a fondurilor bugetare. Potrivit dispoziţiilor art. 44 din aceeaşi lege, controlul utilizării fondurilor, astfel constituite, este exercitat de organele abilitate prin lege, potrivit provenientei fondurilor respective, deci veniturile proprii nu se supun aceloraşi exigente de control al execuţiei bugetare, ca şi fondurile alocate de la bugetul de stat. Art. 40 reglementează tocmai constituirea sursei financiare a veniturilor proprii, care este sorgintea autonomiei financiare a serviciilor publice menţionate. Asadar, organizarea autonomă a serviciilor publice de radio şi de televiziune este indisolubil legată de autonomia patrimoniului lor şi deci de autonomia lor bugetară, iar în consecinţa, materia reglementării aparţine domeniului legilor organice.Curtea Constituţională nu poate primi susţinerea în sensul că reglementarea din legea criticata nu aparţine domeniului rezervat legii organice, motivat prin faptul ca în temeiul art. 138 alin. (1) din Constituţie, impozitele şi taxele se stabilesc numai prin lege, având accepţiunea de lege ordinară. Reglementarea taxelor prevăzute la articolul menţionat nu se face potrivit art. 138 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât aceasta prevedere se referă exclusiv la veniturile bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, iar articolul examinat reglementează modul de constituire a resurselor financiare din venituri proprii ale serviciilor publice amintite, premisa a autonomiei lor functionale, reglementări care ţin nemijlocit de organizarea acestor servicii publice, făcând, asadar, obiectul legii organice.În plus, Curtea retine ca neconstituţionalitatea ordonanţei criticate, emisă cu încălcarea interdicţiei constituţionale referitoare la domeniile rezervate legilor organice, nu poate fi acoperită prin legea de aprobare, nici chiar prin adoptarea acesteia cu votul majorităţii prevăzute de dispoziţiile art. 74 alin. (1) din Constituţie, deoarece o lege de aprobare nu poate elimina starea de neconstituţionalitate rezultată din ordonanţa prin care Guvernul a reglementat într-o materie situata în domeniul legii organice.2. Curtea Constituţională constata ca emiterea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003 s-a făcut şi cu nerespectarea condiţiei prevăzute de art. 114 alin. (1) din Constituţie, referitoare la abilitarea Guvernului printr-o lege specială, cu indicarea domeniilor ce pot fi reglementate. Asa fiind, Guvernul a depăşit limitele abilitarii stabilite prin Legea nr. 680/2002.În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, autorii acesteia nu au criticat ordonanţa şi pentru motivul ca ea a fost emisă cu depăşirea limitelor abilitarii, însă, având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Dezbaterea are loc în plenul Curţii Constituţionale, […] atât asupra prevederilor menţionate în sesizare cat şi asupra celor de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate”, Curtea îşi va extinde, din oficiu, controlul de neconstituţionalitate, urmând sa stabilească dacă Guvernul a fost sau nu abilitat, printr-o lege specială, sa reglementeze domeniul ce constituie obiectul Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003.În Ordonanţa Guvernului nr. 18/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 1 februarie 2003 se prevede că aceasta se emite „În temeiul art. 107 din Constituţie şi al art. 1 pct. II.1 din Legea nr. 680/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe”.Legea nr. 680/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 947 din 23 decembrie 2002, prevede la art. 1 pct. II.1: „Art. 1. – În temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţie Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar nu înainte de încheierea celei de-a doua sesiuni ordinare a anului 2002 şi până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 2003, sa emita ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează: […]II. Economia şi finanţele publice:1. măsuri în domeniul disciplinei financiar-valutare a agenţilor economici."Obiectul Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003, definit în titlu şi în articolul unic, este „modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune”, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999. Curtea constata ca din conţinutul textului citat nu rezultă ca el reglementează „măsuri în domeniul disciplinei financiar-valutare a agenţilor economici”, asa cum se prevede în legea de abilitare, ci stabileşte obligaţia tuturor persoanelor fizice şi juridice de a plati anumite taxe. Depăşirea abilitarii constituie o încălcare a prevederilor art. 114 alin. (1) din Constituţie care limitează strict delegarea legislativă la obiectul acesteia, astfel cum este definit de legea de abilitare.Şi de această dată, Curtea statuează ca starea de neconstituţionalitate a ordonanţei examinate nu poate fi eliminata prin legea de aprobare, întrucât lipsa abilitarii Guvernului pentru a emite ordonanţe într-un domeniu strict precizat determina neconstituţionalitatea intrinseca a ordonanţei. În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 91 din 10 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 noiembrie 1995, statuand ca "Parlamentul nu este îndreptăţit sa confirme o norma neconstitutionala care îşi păstrează acest caracter cat timp legiuitorul n-a modificat-o".II. Curtea constata ca este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate prin care se susţine ca Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră”.Curtea Constituţională observa ca acest text vizează cvorumul de şedinţa obligatoriu, cu alte cuvinte, prezenta membrilor fiecărei Camere la adoptarea legilor, hotărârilor şi a motiunilor. Prin adoptarea legii, în sensul constituţional al termenului, se înţelege adoptarea legii în ansamblu. Norma constituţională pretins incalcata nu reglementează condiţiile de adoptare a amendamentelor şi a articolelor legii, aceste condiţii fiind stabilite prin regulamentele Parlamentului. Dispoziţiile art. 103 alin. 3 teza a doua din Regulamentul Camerei Deputaţilor prevăd ca: "Textele articolelor şi amendamentelor se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi".Stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din data de 5 iunie 2003 confirma ca la acea şedinţa au fost dezbătute şi votate amendamentele, alineatele şi articolul proiectului de lege. Întrucât la votarea fiecărui amendament sau alineat au fost mai multe voturi pentru decât împotriva, neinregistrandu-se nici o abţinere, rezultă ca ele au fost adoptate cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi, iar articolul modificat prin ordonanţa, care a fost amendat, a fost adoptat cu unanimitate de voturi.De altfel, chiar şi în situaţia în care s-ar fi constatat încălcarea vreunei prevederi din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aceasta nu ar fi constituit o problemă de constituţionalitate, ci, exclusiv, de aplicare a regulamentului, care, în virtutea autonomiei regulamentare a Camerei, se poate soluţiona numai prin metode şi mijloace parlamentare.Pentru valabilitatea votului final asupra unui proiect de lege, avut în vedere de art. 74 alin. (2) din Constituţie, se cer doua condiţii cumulative: să fie prezenţi la şedinţa majoritatea membrilor fiecărei Camere şi sa voteze favorabil majoritatea celor prezenţi.Cu referire la votul final asupra proiectului Legii privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003, Curtea constata ca acesta s-a realizat în şedinţa Camerei Deputaţilor din 17 iunie 2003, asa cum rezultă din stenograma şedinţei, în care s-a consemnat ca s-au exprimat 194 de voturi pentru adoptarea legii şi 36 de voturi împotriva. Aceste cifre atesta ca la şedinţa au participat majoritatea membrilor Camerei Deputaţilor, iar majoritatea celor prezenţi au votat adoptarea legii.Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 31 alin. (5), art. 114 alin. (1) şi (5), art. 74 alin. (2), art. 138 alin. (1), art. 144 lit. a) din Constituţie, precum şi prevederile art. 13 alin. (1) lit. A.a), art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Constata ca Legea privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2003 pentru modificarea art. 40 din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune este neconstitutionala, întrucât ordonanţa aprobată prin această lege a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) din Constituţie.Definitivă şi obligatorie.Decizia se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc la data de 9 iulie 2003 şi la aceasta au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stanoiu, Lucian Stangu şi Ioan Vida, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește