DECIZIE nr. 300 din 3 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 123^1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen Cătălina Gliga – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pheonix Records” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.605/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal răspunde apărătorul părţii U.C.M.R.-ADA, avocat Alexandru Roată-Palade, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Apărătorul părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, susţine că textul de lege criticat reprezintă tocmai concretizarea principiului constituţional al garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate. Totodată, consideră că implementarea dispoziţiilor Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE este un atribut al legiuitorului şi nu poate constitui un aspect de neconstituţionalitate de competenţa instanţei de contencios constituţional.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă. În acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, când statul nu transpune o directivă ori o implementează incorect, judecătorul naţional este chemat să se pronunţe asupra acestor aspecte.După dezbaterea cauzei, se prezintă apărătorul autorului excepţiei, avocatul Matei Şovărel, cu împuternicire la dosar, care, reiterând motivele cuprinse în notele scrise depuse la dosarul cauzei, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, depune la dosar şi un set de înscrisuri.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 13.605/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Pheonix Records” – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză civilă privind drepturi de autor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că prevederile art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 nu au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care a transpus în dreptul intern prevederile Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 006 din 10 ianuarie 2002. De asemenea, arată că, pe de o parte, potrivit paragrafului 23 din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE, „dreptul autorului de comunicare către public […] trebuie înţeles ca înglobând toate comunicările către public, care nu este prezent acolo de unde vine comunicarea”, iar, pe de altă parte, textul de lege criticat prevede că gestiunea colectivă este obligatorie în ceea ce priveşte dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, fără să facă distincţie între comunicarea directă (când publicul este prezent) şi comunicarea indirectă (când publicul nu este prezent). În acest fel, norma criticată contravine dispoziţiilor Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE şi, pe cale de consecinţă, dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie. Totodată, susţine că prevederile criticate sunt contrare şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind garantarea proprietăţii private, inclusiv a proprietăţii intelectuale. În fine, consideră că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) şi c) din Constituţie, de vreme ce în cazul autorilor care îşi interpretează în concerte propriile creaţii muzicale şi care sunt şi organizatorii propriilor concerte se interpune, artificial, organismul de gestiune colectivă, cu consecinţa diminuării drepturilor financiare aferente acestor spectacole.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă consideră că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. În acest sens, arată că reglementarea cu titlu obligatoriu a gestiunii colective în exercitarea unor drepturi de autor şi drepturi conexe s-a făcut în considerarea imposibilităţii practice de exercitare individuală a acestor drepturi şi, în beneficiul autorilor şi titularilor de drepturi conexe care nu ar putea pretinde sumele cuvenite, fiecare în parte, direct de la utilizatori. Totodată, consideră că este neîntemeiată şi critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie, întrucât, în legislaţia internă, sunt direct aplicabile numai prevederile regulamentelor europene obligatorii, nefiind cazul Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE. Menţionează că directivele comunitare trebuie transpuse de către statele membre în legislaţia internă într-un anumit interval de timp, stabilit în textul acesteia.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, iar legiuitorul este îndreptăţit să stabilească conţinutul şi limitele acestuia.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Din notele scrise ale autorului, însă, rezultă că motivele de neconstituţionalitate privesc doar prevederile art. 123^1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, astfel cum au fost introduse prin art. I punctul 90 din Legea nr. 285/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 30 iunie 2004, având următorul conţinut:– "Art. 123^1. – Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi:[…] e) dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepţia proiecţiei publice a operelor cinematografice."Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 135 alin. (2) lit. a) şi c) relative la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, stimularea cercetării ştiinţifice şi tehnologice naţionale, a artei şi protecţia dreptului de autor şi ale art. 148 alin. (2) privind prioritatea, ca urmare a aderării, a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi a celorlalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile recunoscute prin Legea nr. 8/1996 în mod individual sau, pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă. Ca urmare a modificării Legii nr. 8/1996 prin Legea nr. 285/2004, gestiunea facultativă a acestor drepturi reprezintă regula, pe cale de excepţie, prevederile art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 stabilind că gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea drepturilor prevăzute expres la literele a)-g) ale acestui articol, inclusiv pentru dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, aduse anterior la cunoştinţa publică.Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 nu fac distincţie între comunicarea directă (când publicul este prezent) şi comunicarea indirectă (când publicul nu este prezent) a operelor muzicale, contrar dispoziţiilor Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE care stabilesc că dreptul autorului de comunicare către public trebuie înţeles ca înglobând toate comunicările către public, care nu este prezent acolo de unde vine comunicarea. În acest sens, autorul consideră că, potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, ar trebui aplicată cu prioritate norma comunitară. Or, Curtea constată că aceste aspecte nu reprezintă probleme de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecată.De asemenea, Curtea reţine că nu intră în competenţa sa nici modificarea textului de lege supus controlului de constituţionalitate, în sensul dorit de autorul excepţiei, legiuitorul fiind competent să transpună normele comunitare ale Directivei Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE în legislaţia naţională în materie.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 44 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) şi c) din Legea fundamentală, Curtea reţine că gestiunea colectivă obligatorie pentru exercitarea unor drepturi prevăzute expres de lege se face de către organismele de gestiune colectivă în beneficiul autorilor şi titularilor de drepturi conexe, prin reglementarea dedusă controlului legiuitorul dând expresie atât principiului constituţional al garantării proprietăţii private, drepturile autorului asupra operei sale beneficiind de aceeaşi protecţie, fiind asimilate dreptului de proprietate, cât şi obligaţiei statului de a asigura protecţia dreptului de autor.Soluţia legiuitorului de a reglementa gestiunea colectivă obligatorie în exercitarea unor drepturi de autor şi drepturi conexe îşi găseşte justificarea în modalitatea de exploatare a acestor drepturi, care face imposibilă autorizarea individuală.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 123^1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Pheonix Records” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.605/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește