DECIZIE nr. 30 din 31 ianuarie 2002

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 123 din 15 februarie 2002
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 287 01/11/2001
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 24
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 25
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 4
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 58
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 144
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 145
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Codul penal



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokâr Gâbor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorCristina Nicoara – procurorVlad Mihai Cercel – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Codul penal, excepţie ridicată de Catalin Croitoru în Dosarul nr. 21.983/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă avocat Iosif Friedmann Nicolescu pentru autorul excepţiei, lipsind părţile Cristian Sandu şi Societatea Comercială "Fundaţia Editura Revista România Mare" – S.R.L., faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei, prin avocat, solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Arata ca dispoziţiile art. 124 din Codul penal prejudiciază părţile vătămate, creând inechitate între persoanele aflate într-o cauza penală. Se poate intampla ca, deşi partea vătămată respecta termenul de introducere a plângerii prealabile, organele statului sa nu îşi exercite atribuţiile cu operativitate şi astfel termenul de prescripţie prevăzut la art. 124 din Codul penal să fie depăşit. Considera inadmisibil ca partea care îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de lege sa suporte aceste consecinţe prejudiciabile. În final avocatul autorului excepţiei apreciază ca dispoziţiile art. 124 ar trebui să fie completate în sensul că prescripţia specială să fie împlinită doar în cazul în care întreruperile termenului de prescripţie sunt imputabile părţii vătămate.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 124 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie. Ratiunea instituirii prescripţiei răspunderii penale este aceea ca scopul pedepsei nu mai poate fi realizat după trecerea unui termen îndelungat de la săvârşirea infracţiunii, iar termenele de prescripţie sunt stabilite în funcţie de gravitatea infracţiunilor. Se invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 287/2001 prin care a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a mai multor dispoziţii legale, printre care şi cele ale art. 124 din Codul penal.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 28 iunie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 21.983/2000, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Codul penal. Excepţia a fost invocată de Catalin Croitoru, partea vătămată într-o cauza penală având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de insulta şi calomnie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prescripţia răspunderii penale prevăzută de art. 124 din Codul penal împiedica accesul la justiţie al persoanei vătămate, incalcandu-se în felul acesta prevederile art. 21 din Constituţie, şi ca, pe de altă parte, prin efectul prescripţiei instituite prin textul de lege menţionat autorul infracţiunii beneficiază de un tratament privilegiat, care, contrar prevederilor art. 16 din Constituţie, îl situeaza mai presus de lege. Faţa de faptul ca persoana vătămată nu are nici o vina pentru depăşirea termenului de prescripţie, autorul excepţiei solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 21 din Constituţie, întrucât pentru realizarea scopului legii penale este necesar ca stabilirea răspunderii penale şi aplicarea sancţiunilor să se realizeze cat mai aproape de momentul săvârşirii infracţiunii. Astfel, după trecerea unui timp îndelungat de la data săvârşirii acesteia nu se mai poate realiza preventia generală, întrucât a scăzut considerabil rezonanta socială a faptei. În consecinţa, instanţa apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, deoarece prescripţia specială constituie o reflectare a necesităţii de a se angaja în mod operativ şi eficient răspunderea penală. Dispoziţiile art. 124 din Codul penal nu contravin principiului egalităţii în drepturi, întrucât nu instituie nici un privilegiu întemeiat pe vreunul dintre criteriile prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituţie, în favoarea unei persoane faţă de altele aflate în aceeaşi situaţie juridică. De altfel şi Curtea Constituţională, în jurisprudenta sa, a stabilit ca instituirea unor reguli speciale nu contravine principiului egalităţii în drepturi atât timp cat este asigurata egalitatea cetăţenilor în utilizarea acestor reguli.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 124 din Codul penal, dispoziţii având următorul cuprins: "Prescripţia inlatura răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut în art. 122 este depăşit cu încă jumătate."Dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia sunt următoarele:– art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";– art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea constata ca este neîntemeiată. Instituirea prescripţiei ca una dintre cauzele de inlaturare a răspunderii penale constituie o consecinţa fireasca a înţelegerii infracţiunii ca o faptă antisociala şi a răspunderii penale ca o riposta publică la infracţiune. Tragerea la răspundere penală pentru comiterea unei fapte periculoase pentru societate este utila şi necesară numai dacă se produce într-un interval de timp în care pedeapsa aplicată infractorului îşi poate îndeplini funcţiile preventive şi educative pentru care a fost instituită. În afară de infracţiunile împotriva păcii şi omenirii, exceptate de la prescripţie conform art. 121 alin. 2 din Codul penal, în cazul tuturor celorlalte infracţiuni trecerea unui anumit interval de timp determina ca răspunderea penală sa nu mai prezinte nici o utilitate, fapta ca atare şi raul social produs de aceasta fiind şterse din constiinta publică pe cale naturala, prin uitare.Dispoziţiile art. 124 din Codul penal nu contravin principiului egalităţii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu implica un regim juridic diferit pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie. Răspunderea penală operează pentru toţi infractorii în privinta cărora nu s-a împlinit termenul de prescripţie prevăzut de lege şi este înlăturată în cazul tuturor celor care nu au fost pedepsiţi în limitele acestui termen.Textul de lege atacat nu contravine nici prevederilor art. 21 din Constituţie, deoarece nu se împiedica accesul la justiţie al persoanei vătămate prin infracţiune. Prin faptul ca un infractor nu mai poate fi pedepsit după împlinirea termenului de prescripţie nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale persoanei vătămate, tragerea la răspundere penală constituind un drept exclusiv al societăţii, în sistemul legislativ actual. De aceea nu poate fi primită nici susţinerea ca infractorul s-ar situa mai presus de lege prin efectul prescripţiei. Persoanei vătămate prin infracţiune îi rămâne în continuare deschisă calea acţiunii civile împotriva autorului infracţiunii, cu condiţia ca şi în acest caz acţiunea să se exercite înăuntrul termenului de prescripţie extinctiva prevăzut de lege.În ceea ce priveşte susţinerea ca dispoziţiile art. 124 din Codul penal ar trebui să fie completate în sensul că prescripţia specială sa opereze doar în cazul în care întreruperile termenului de prescripţie se datorează persoanei vătămate, Curtea retine ca aceasta nu intră în sfera controlului de constituţionalitate, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, fiind un aspect ce tine de competenţa Parlamentului, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, conform art. 58 alin. (1) din Constituţie.Cu privire la dispoziţiile art. 124 din Codul penal Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 287 din 1 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 11 ianuarie 2002, respingând excepţia de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Codul penal, excepţie ridicată de Catalin Croitoru în Dosarul nr. 21.983/2000 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2002.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Vlad Mihai Cercel––––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x