DECIZIE nr. 30 din 28 ianuarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMadalina Stefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „FRATELLI GALASSINI” – S.R.L. din Italia în Dosarul nr. 1.388/C/2002-R al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocand, în acest sens, jurisprudenta Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 3 septembrie 2002, Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „FRATELLI GALASSINI” – S.R.L. din Italia în Dosarul nr. 1.388/C/2002-R al acelei instanţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia a arătat ca dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 încalcă prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie, deoarece „limitează dreptul creditorului la justiţie, respectiv la apărare, la exerciţiul căilor de atac şi implicit la verificarea soluţiei instanţei de fond sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, creandu-se o situaţie discretionara şi inegala părţilor în proces, net favorizanta debitorului”, iar creditorul este silit „sa rămână într-o stare de pasivitate forţată, nerecunoscandu-i-se beneficiul legal şi, totodată, constituţional, al căilor de atac”.Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, iar "dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, nefiind limitat dreptul creditorului la justiţie, câtă vreme acesta are posibilitatea legală de a cere, conform art. 8 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, judecarea cauzei în condiţiile dreptului comun”.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul considera ca excepţia ridicată nu este intemeiata. Reglementările procedurale derogatorii au fost elaborate în cadrul exercitării competentei legiuitorului, prevăzute de art. 125 alin. (3) din Constituţie. Textul art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu creează nici privilegii şi nici discriminări, în sensul prevederilor art. 4 alin. (2) din Constituţie, el fiind aplicabil tuturor cauzelor de aceeaşi natura şi tuturor persoanelor aflate în situaţii identice. Faptul ca se prevede doar o singura cale de atac, cea a recursului, nu înseamnă îngrădirea accesului liber la justiţie, întrucât Constituţia nu stabileşte câte grade de jurisdicţie trebuie să existe pentru soluţionarea diferitelor cauze.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, ordonanţa aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Textul criticat are următorul conţinut: „Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de către debitor. Recursul se judeca în termen de 30 de zile.”Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 şi ale art. 24 alin. (1), care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea retine ca Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură simplificata şi accelerata, dar nu exclusiva, pentru recuperarea creanţelor certe, lichide şi exigibile, care urmăreşte, în primul rând, stingerea conflictului pe baza înţelegerii părţilor. Creditorul are deplina libertate sa opteze pentru aceasta procedura ori pentru procedura reglementată în dreptul comun, în vederea recuperării creanţelor sale.Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu instituie nici privilegii şi nici discriminări. Ele se integreaza în ansamblul dispoziţiilor care stabilesc drepturile creditorului şi ale debitorului în diferite faze ale litigiului, în raport cu poziţia şi calitatea lor procesuala diferita.Debitorul, exercitandu-şi dreptul la apărare, poate combate încă de la început susţinerile creditorului, prin acte scrise şi prin explicaţii orale. Ordonanţa de admitere integrală sau în parte a cererii creditorului poate fi atacată prin cerere în anulare, care se soluţionează de către instanţa judecătorească competenţa pentru judecarea în fond a cauzei. În cadrul judecării cererii în anulare, debitorul se poate folosi de toate mijloacele legale de apărare, iar sentinta de respingere a cererii în anulare poate fi atacată cu recurs.În privinta accesului liber la justiţie, formulării apararilor şi exercitării căilor de atac, creditorul este egal în drepturi cu debitorul, chiar dacă, sub forma exercitării lor, aceste drepturi sunt diferite în funcţie de faza în care se afla judecarea litigiului. În cazul în care a optat pentru procedura reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, iar judecătorul a constatat că nu sunt întrunite cerinţele acestei proceduri şi a respins cererea, printr-o hotărâre irevocabilă, conform prevederilor art. 7 teza a doua din ordonanţa „creditorul poate introduce cerere de chemare în judecata potrivit dreptului comun”.În cadrul procesului având ca obiect cererea în anulare formulată de către debitor împotriva ordonanţei cu somaţia de plată, creditorul are la dispoziţie toate mijloacele legale de apărare şi poate exercita căile legale de atac. Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor legale criticate, hotărârea de respingere a cererii în anulare poate fi atacată cu recurs numai de către debitor. Este de observat însă ca într-o asemenea situaţie creditorul nici nu ar avea interes sa atace hotărârea, întrucât prin aceasta se confirma ordonanţa cu somaţie de plată emisă la cererea creditorului şi conformă cu aceasta. Pentru cazul în care hotărârea instanţei judecătoreşti este defavorabila creditorului, respectiv se admite acţiunea în anulare şi se anulează ordonanţa, conform prevederilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, „creditorul poate introduce cerere de chemare în judecata potrivit dreptului comun”, asigurându-se astfel deplinul exerciţiu al drepturilor la acces liber la justiţie, la apărare şi la căile de atac.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „FRATELLI GALASSINI” – S.R.L. din Italia în Dosarul nr. 1.388/C/2002-R al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Madalina Stefania Diaconu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește