DECIZIE nr. 30 din 19 ianuarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorAntonia Constantin – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Eurosim Impex” – S.R.L. din Hunedoara în Dosarul nr. 1.819/2005 al Judecătoriei Hunedoara.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul excepţiei solicită modificarea textului de lege criticat, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.819/2005, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Eurosim Impex” – S.R.L. din Hunedoara într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că pentru a nu încălca prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, articolul de lege criticat ar trebui modificat în sensul măririi termenului de a face opoziţie la executare de la 5 zile la 15 zile.Judecătoria Hunedoara apreciază că dispoziţia de lege criticată nu are legătură cu obiectul cauzei deduse judecăţii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că motivarea excepţiei nu conţine în mod concret critici de neconstituţionalitate, ci doar consideraţii ce privesc eventuale modificări ale textului de lege criticat. Textul de lege criticat conţine reglementări procedurale potrivit cărora, în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi în calitate de debitori pot face opoziţie la executarea unei cambii, învestită cu formulă executorie, beneficiind de aceleaşi drepturi şi garanţii procesuale, inclusiv de dreptul de a ataca cu apel hotărârea dată de judecătorie asupra opoziţiei.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, arată că prevederile de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare pentru părţile cărora li se aplică aceste prevederi legale. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu numai că nu aduce atingere prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigenţelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale şi prin asigurarea celerităţii procedurii privind soluţionarea opoziţiei la executare, soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre aceste exigenţe.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Deşi autorul excepţiei se referă la dispoziţia art. 62 din Legea nr. 58/1934, din motivarea excepţiei rezultă că autorul acesteia se referă la alin. 1 al art. 62. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările şi completările ulterioare. Textul art. 62 alin. 1 are următorul cuprins: „În termen de 5 zile de la primirea somaţiunii, debitorul poate face opoziţie la executare.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei solicită, în realitate, adoptarea unei noi soluţii legislative. Astfel, autorul excepţiei solicită modificarea textului de lege criticat, în sensul măririi termenului prevăzut de art. 62 alin. 1 la 15 zile. Or, aşa cum Curtea Constituţională a reţinut în mod constant, acceptarea acestei critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, lucru care ar contraveni art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Parlamentul este [… ] unica autoritate legiuitoare a ţării". De asemenea, este de observat că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. În consecinţă, Curtea Constituţională constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Eurosim Impex” – S.R.L. din Hunedoara în Dosarul nr. 1.819/2005 al Judecătoriei Hunedoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește