DECIZIE nr. 30 din 10 februarie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997, invocată de Beleiu Gheorghe în Dosarul nr. 16.960/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 3 februarie 1998, în prezenta lui Beleiu Gheorghe Justin, fiul autorului excepţiei, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10 februarie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin acţiunea formulată, Beleiu Gheorghe a chemat în judecata Universitatea Independenta "Titu Maiorescu", solicitând instanţei obligarea paratei la respectarea convenţiei didactice încheiate între părţi. În motivarea cererii reclamantul a arătat ca parata, prin Adresa nr. 219 din 1 septembrie 1997, i-a comunicat ca, începând cu luna octombrie 1997, înţelege sa rezilieze convenţia intervenita, deoarece dispoziţiile art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic nu permit continuarea acestei colaborări.La termenul de judecată din data de 18 septembrie 1997 reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997, sustinand, în esenta, ca ele sunt contrare art. 38 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia dreptul la munca nu poate fi îngrădit, iar restrangerea unor drepturi nu este posibila decât în cazurile limitative prevăzute la art. 49 din Constituţie. Mai arata ca dispoziţiile contestate sunt contrare art. 20 din Constituţie, deoarece încalcă art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, la care ţara noastră este parte.Prin Încheierea din 18 septembrie 1997, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a suspendat judecarea cauzei şi, în temeiul art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, a trimis dosarul Curţii Constituţionale pentru a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Întrucât încheierea nu conţinea opinia instanţei, Curtea a cerut îndeplinirea aceste obligaţii legale şi, ca urmare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a completat încheierea, exprimand opinia ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul criticat (art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997), „pornind de la norma didactica (…) şi pentru asigurarea unui învăţământ superior de calitate”, a fost limitat cumulul cadrelor didactice universitare la cel mult două norme didactice. Se opineaza, de asemenea, că nu sunt incalcate prevederile art. 20 din Constituţie şi nici cele din pactele şi acordurile internaţionale privind dreptul la munca. Se a preciza că nu sunt incalcate nici prevederile art. 38 din Constituţie, care prevăd ca alegerea profesiei şi a locului de muncă sunt libere, şi nici ale art. 49 din Constituţie, pentru ca limitarea a fost instituită prin lege şi fără încălcarea dreptului la munca, în vederea asigurării unui învăţământ de calitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.În şedinţa publică din data de 3 februarie 1998, fiul autorului excepţiei a depus la dosarul cauzei certificatul de deces al tatălui sau şi a solicitat continuarea judecării şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată.Reprezentanta Ministerului Public a pus concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocată. Aceasta a fost legal investită, iar soluţionarea excepţiei se impune, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, Curtea, o dată legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului.Potrivit art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, „Personalul didactic din învăţământul de stat, precum şi cel al instituţiilor de învăţământ privat autorizate sau acreditate, poate îndeplini cel mult două norme didactice, cu acordul conducerii unităţii din învăţământ unde este titular cu carnet de muncă”.În acelaşi timp însă, art. 38 alin. (1) din Constituţie prevede că "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere". În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, potrivit cărora "… dreptul la munca cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obţine posibilitatea să-şi câştige existenta printr-o munca liber-aleasă sau acceptată", iar statele au obligaţia garantarii acestui drept.Prevederile art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997, limitand activitatea cadrelor didactice la cel mult două norme, contravin dispoziţiilor constituţionale citate.De asemenea, textul criticat încalcă şi dispoziţiile art. 49 din legea fundamentală, care reglementează expres şi limitativ în ce cazuri exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi îngrădit. Acestea sunt: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, desfăşurarea instrucţiei penale şi prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Or, nici unul dintre aceste cazuri nu motiveaza restrictia instituită prin art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997.Pe de altă parte, prin restrictia impusa se aduce atingere şi principiului autonomiei universitare, instituit prin art. 32 alin. (6) din Constituţie, deoarece interdicţia angajării de cadre universitare, în condiţiile art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997, afectează desfăşurarea procesului de învăţământ în instituţiile de învăţământ superior de stat sau private, care funcţionează legal.Îngrădirea prevăzută de textul atacat contravine şi principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, reglementat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece cadrele universitare ar fi astfel într-o situaţie de inferioritate faţă de alte categorii de salariaţi care pot presta activităţi prin cumul şi pentru care nu exista restrictii.Limitarea activităţii cadrelor didactice la un număr redus de norme didactice, pe motiv ca astfel se poate asigura un învăţământ de calitate, nu poate fi reţinută, deoarece nu numărul de norme conferă, prin el însuşi, calitatea prestaţiei unui cadru didactic universitar, ci calificarea profesională, experienta didactica şi seriozitatea cu care fiecare profesor îşi realizează menirea.În acelaşi sens Curtea Constituţională s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 114/1994, constatând ca art. 32 din Legea nr. 88/1993, care prevedea o restrictie asemănătoare, este neconstitutional. Cum, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, la elaborarea şi adoptarea Legii nr. 128/1997 ar fi fost necesar să se aibă în vedere decizia mai sus citata.Faţa de toate aceste considerente, excepţia de neconstituţionalitate urmeza a fi admisă, textul art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 fiind neconstitutional.Ca urmare, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de Beleiu Gheorghe în Dosarul nr. 16.960/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constata ca dispoziţiile art. 93 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic sunt neconstituţionale.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din 10 februarie 1998.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent,Florentina Geangu –––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește