DECIZIE nr. 3 din 3 februarie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, invocată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Maşini şi Instalaţii destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare Bucureşti în Dosarul nr. 1.077/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 1998, în prezenta I.N.M.A. Bucureşti, a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 3 februarie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin Încheierea din 29 mai 1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, ridicată de I.N.M.A Bucureşti într-un litigiu cu Tartavulea Gheorghe.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor art. 21 şi 125 din Constituţie, în esenta, pentru următoarele:– în prezent nu mai exista organe ierarhic superioare care să judece contestaţiile salariaţilor împotriva sancţiunilor cu diminuarea salariului tarifar, în cazul neîndeplinirii integrale a sarcinilor de serviciu;– organul de conducere colectivă, căruia angajatul nemulţumit de diminuarea salariului ca sancţiunea disciplinară ar urma, în prezent, în temeiul prevederilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, sa i se adreseze, este consiliul de administraţie, care, în fapt, a propus sancţiunea aplicată şi deci ar fi judecător în propria sa cauza;– aplicarea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii ingradeste dreptul cetăţeanului de a se adresa justiţiei şi încalcă prevederile constituţionale privind liberul acces la justiţie.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii "contravine dispoziţiilor Constituţiei României, deci este neconstitutional, deoarece el vorbeşte despre posibilitatea de a se adresa contestaţiile împotriva diminuării salariului la organul ierarhic superior sau organului de conducere colectivă". Instanţa, preluand argumentatia autorului excepţiei, considera ca textul legal atacat contravine art. 21 din Constituţie, întrucât constituie o ingradire a dreptului contestatorului de a se adresa justiţiei.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia este intemeiata, prevederile art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii fiind neconstituţionale pentru identitate de ratiune cu temeiurile deciziilor Curţii Constituţionale nr. 59/1994, nr. 66/1995 şi nr. 90/1995, prin care s-a constatat ca art. 175 alin. (1) lit. a), b) şi c) sunt neconstituţionale. Totodată se menţionează că aceste prevederi "creează o discriminare între salariaţii din administraţia publică şi ceilalţi salariaţi, în defavoarea salariaţilor din sectorul public, care ar fi obligaţi sa parcurga o faza prealabilă în cadrul unei proceduri jurisdicţionale specifice sistemului administraţiei publice şi, chiar în cadrul acestora, între salariaţii Guvernului şi cei ai autorităţilor administrative autonome, care nu au un organ administrativ ierarhic superior, şi salariaţii celorlalte autorităţi publice".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia invocată, chiar dacă este vorba de o lege adoptată anterior Constituţiei, întrucât sunt în discuţie raporturi juridice stabilite după intrarea în vigoare a legii fundamentale.Art. 175 alin. (1) din Codul muncii prevede că sunt de competenţa organului administrativ ierarhic superior sau a organului de conducere colectivă, potrivit legii:"a) contestaţiile împotriva sancţiunilor disciplinare care, prin codul de faţa sau prin alta dispoziţie legală, nu au fost date în competenţa judecătoriei sau altor organe;b) contestaţiile împotriva desfacerii contractului de muncă, precum şi litigiile privind reintegrarea în munca a persoanelor cu funcţii de conducere numite de organele ierarhic superioare, precum şi a directorilor, directorilor generali şi asimilaţii acestora din organele centrale; … c) contestaţiile împotriva redistribuirii de personal, facuta cu prilejul reducerii personalului din administraţie sau din producţie; … d) contestaţiile în legătură cu acordarea de trepte şi gradatii de salarizare, împotriva diminuării salariului tarifar pentru neîndeplinirea integrală a sarcinilor de serviciu, precum şi cu privire la acordarea premiilor şi gratificatiilor". … Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 175 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Codul muncii Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 90 din 4 octombrie 1995, Decizia nr. 59 din 18 mai 1994 şi prin Decizia nr. 66 din 28 iunie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 23 noiembrie 1995, nr. 259 din 15 septembrie 1994 şi nr. 210 din 13 septembrie 1995, decizii ce stau la baza practicii jurisdicţionale ulterioare a Curţii în acest domeniu, statuand ca textele legale sus-menţionate sunt în contradictie cu dispoziţiile art. 21 şi 125 din Constituţie, deoarece excluderea din competenţa instanţelor judecătoreşti a contestaţiilor referitoare la aplicarea unei sancţiuni disciplinare, a celor privind desfacerea contractului de muncă a unor categorii de salariaţi sau a celor împotriva redistribuirii de personal, facuta cu prilejul reducerii personalului din administraţie sau din producţie, încalcă principiul accesului liber la justiţie, precum şi dispoziţiile constituţionale privind realizarea justiţiei prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege.În ceea ce priveşte art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, exista aceeaşi contradictie. Competenţa exclusiva a unui organ de conducere administrativă pentru soluţionarea contestaţiei privind acordarea de trepte şi gradatii de salarizare, diminuarea salariului tarifar pentru neîndeplinirea integrală a sarcinilor de serviciu sau acordarea premiilor şi gratificatiilor este contrară dispoziţiilor art. 21 şi 125 din Constituţie. De asemenea, asa cum s-a arătat în punctul de vedere al Guvernului, în concordanta de altfel şi cu cele reţinute în considerentele deciziilor sus-menţionate, prevederea legală atacată este discriminatorie, creând o situaţie dezavantajoasa pentru salariaţii sectorului public şi, în cadrul acestora, pentru salariaţii Guvernului şi ai autorităţilor administrative autonome.Faţa de cele arătate şi de faptul ca motivele avute în vedere la soluţionarea excepţiilor privind art. 175 alin. (1) lit. a), şi b) şi c) din Codul muncii subzistă şi în soluţionarea prezentei excepţii privind art. 175 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, potrivit practicii jurisdicţionale a Curţii, soluţiile nu pot fi diferite, astfel ca excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi admisă.Ca urmare, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate invocată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Maşini şi Instalaţii destinate Agriculturii şi Industriei Alimentare Bucureşti în Dosarul nr. 1.077/1997 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constata ca dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. d) din Codul muncii sunt neconstituţionale.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din 3 februarie 1998.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent,Florentina Geangu –––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește