DECIZIE nr. 3 din 18 ianuarie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Mariana Moldovan în Dosarul nr. 1.160/1999 al Tribunalului Sibiu.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arata ca neaprobarea de către Parlament a unei ordonanţe în sesiunea în care a fost depusa nu este de natura sa conducă la anularea acesteia. Aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face prin lege, neexistand încă o prevedere legală care să impună un termen în care acestea să fie discutate de Parlament. Solicita respingerea excepţiei ca fiind nefondata.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Tribunalul Sibiu, prin Încheierea din 4 octombrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 1.160/1999, a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Mariana Moldovan.Autorul excepţiei considera ca Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 este neconstitutionala în ansamblul ei, invocand mai multe motive pe care le raportează la dispoziţii din Constituţie, astfel:1. ordonanţa încalcă prevederile art. 114 alin. (1) din Constituţie, întrucât reglementează un domeniu care face obiectul legii organice;2. ordonanţa criticata a devenit neconstitutionala şi pentru faptul că nu a fost aprobată încă de Parlament, deşi au trecut 2 ani de la data adoptării ei. Curtea Constituţională, susţine autorul excepţiei, a constatat prin mai multe decizii abrogarea unor dispoziţii legale. Tot astfel poate constata şi perimarea ordonanţei neaprobate de Parlament în sesiunea în care a fost depusa. Prin menţinerea în vigoare a ordonanţei în aceste condiţii au fost incalcate: dispoziţiile art. 58 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare; dispoziţiile art. 114 alin. (5), care prevăd ca aprobarea sau respingerea ordonanţelor se face prin lege; dispoziţiile art. 113, potrivit cărora legiferarea fără votul Parlamentului se poate face numai în cazul angajării răspunderii Guvernului, precum şi dispoziţiile art. 77 alin. (2) şi ale art. 113 alin. (4) din legea fundamentală, deoarece Preşedintele României este privat astfel de posibilitatea de a cere Parlamentului reexaminarea legii;3. dispoziţiile ordonanţei, potrivit cărora hotărârile judecătoreşti pronunţate la fond şi în apel trebuie motivate doar dacă sunt atacate, încalcă prevederile art. 126 din Constituţie, referitoare la publicitatea şedinţelor de judecată, pentru ca, nemotivandu-se hotărârea, nu se întocmeşte nici practicaua, iar dezbaterile "nu sunt nicaieri consemnate". În acest fel "Dosarul nu devine doar secret, dar se exclude şi orice posibilitate de a se afla cum s-au desfăşurat dezbaterile la fond şi care au fost considerentele instanţei pentru a pronunţa o anumită hotărâre";4. normele procedurale modificate sau introduse prin ordonanţa criticata încalcă în opinia autorului excepţiei şi prevederile art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la dreptul de acces la informaţii de interes public, întrucât, în lipsa motivarii sentinţei, nimeni nu poate fi "informat corect asupra unor elemente esenţiale dintr-un dosar";5. dispoziţiile ordonanţei, potrivit cărora motivarea hotărârilor pronunţate la fond sau în apel se comunică doar în cazurile în care au fost atacate cu apel sau cu recurs, încalcă şi principiul accesului liber la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie, "deoarece nu exista acces la cunoaşterea considerentelor hotărârii decât cu obligaţia de a ataca hotărârea";6. autorul excepţiei mai susţine ca prevederile legale criticate încalcă şi dispoziţiile art. 47 din Constituţie, referitoare la dreptul de petiţionare, având în vedere ca "pentru dreptul elementar de a cunoaşte motivarea unei hotărâri impricinatul este obligat sa petitioneze, adică sa declare o cale de atac".Exprimandu-şi opinia, instanţa a apreciat ca excepţia ridicată este nefondata şi a propus respingerea ei, întrucât ordonanţa criticata s-a adoptat pe baza legii de abilitare, iar prin dispoziţiile ei "nu s-au încălcat în nici un mod drepturile fundamentale ale cetăţeanului, ci, dimpotriva, se asigura tuturor cetăţenilor nemultumiti de hotărârile judecătoreşti posibilitatea de a cunoaşte motivele pentru care s-au pronunţat respectivele hotărâri".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului spre a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei ridicate.În punctul de vedere al Guvernului se arata ca art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Din cuprinsul prevederilor acestui text, precum şi din celelalte dispoziţii constituţionale nu rezultă ca reglementările referitoare la procedura civilă, în ansamblul lor, fac parte din domeniul legilor organice. Referitor la susţinerea autorului excepţiei, în sensul că ordonanţele neaprobate într-un anume termen de Parlament sunt perimate, se arata ca, potrivit art. 114 alin. (1)-(3) din Constituţie, aceste acte normative rămân fără efect numai în cazul în care nu sunt depuse spre aprobare la Parlament în termenul prevăzut de legea de abilitare. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei ca prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 nu ar respecta principiul accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, se arata ca prin dispoziţii exprese ordonanţa asigura exercitarea drepturilor părţilor în proces, prin comunicarea în anumite termene atât a soluţiei pronunţate, cat şi a motivelor hotărârii. În concluzie, se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 este nefondata.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului excepţiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, cu care a fost legal sesizată.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă. Autorul excepţiei a invocat mai multe motive de neconstituţionalitate a acestui act normativ, pe care le-a raportat la diferite dispoziţii din legea fundamentală.a) Referitor la primul motiv invocat, potrivit căruia prin adoptarea Ordonanţei nr. 13/1998 Guvernul a emis o reglementare ce tine de domeniul legilor organice, incalcand astfel dispoziţiile art. 114 alin. (1) din Constituţie, care prevăd ca „Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice”, Curtea Constituţională a constatat în jurisprudenta sa ca legea fundamentală nu a instituit obligaţia ca reglementările în materie de procedura civilă să se stabilească prin lege organică. Astfel alin. (3) al art. 125 din Constituţie prevede: „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”; nu se precizează însă ca legea respectiva trebuie să fie organică, astfel cum s-a procedat prin alte texte atunci când s-a considerat necesar. În acest sens, în Decizia nr. 61 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999, Curtea Constituţională a reţinut ca, „potrivit sistemului Constituţiei din 1991, calificarea legilor ca fiind organice se face expres prin textele constituţionale şi nu pe cale de interpretare. Art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede majoritatea domeniilor care sunt supuse reglementării prin lege organică. Atât în acest text, cat şi în celelalte articole ale Constituţiei, în care se specifică necesitatea adoptării de legi organice, nu se prevede că procedura civilă este supusă reglementării prin asemenea legi”. … Considerentele deciziei citate sunt valabile şi în prezenta cauza, neintervenind nici un element nou care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.b) Susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia ordonanţa neaprobata în sesiunea parlamentară în care a fost depusa trebuie considerată neconstitutionala şi inaplicabila, nu se întemeiază pe nici o prevedere constituţională. Conform dispoziţiilor art. 114 alin. (3) din Constituţie ordonanţele se supun aprobării Parlamentului în termenul prevăzut în legea de abilitare, iar potrivit dispoziţiilor, alin. (5), aprobarea sau respingerea ordonanţei se face printr-o lege, dar nicaieri nu se prevede vreun termen în care Parlamentul este obligat să se pronunţe cu privire la ordonanţele ce i-au fost supuse spre aprobare. … Stabilirea datei la care vor fi discutate ordonanţele tine de organizarea interna a Camerelor Parlamentului, iar în art. 61 alin. (1) teza întâi din Constituţie se prevede că "Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu".c) Prevederile art. 77 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora: "Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii", nu au incidenţa în cauza, întrucât acestea se referă la legi, iar ordonanţele îşi produc efectele proprii până când sunt aprobate sau respinse prin lege. … d) De asemenea, sunt nefondate susţinerile referitoare la încălcarea prevederilor art. 113 din Constituţie, întrucât angajarea răspunderii de către Guvern pentru un proiect de lege, reglementată prin acest text constituţional, nu are nici o incidenţa în cauza şi nu are nimic comun cu reglementarea delegării legislative prin abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. … e) Motivarea sau nemotivarea hotărârilor nu are nici o înrâurire asupra respectării principiului privind caracterul public al şedinţelor de judecată, consacrat în art. 126 din Constituţie, care prevede: "Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege." Acest principiu vizează timpul şi locul desfăşurării şedinţelor de judecată, iar nu şi documentele întocmite în timpul acestora. Consemnarea dezbaterilor, formele şi modalităţile acesteia sunt probleme de procedura, care, potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, sunt stabilite de lege. … f) Înlăturarea obligaţiei de a motiva hotărârile, dacă acestea nu sunt atacate cu apel sau cu recurs, nu ingradeste în nici un fel exerciţiul dreptului de acces la informaţii de interes public şi, prin urmare, nu încalcă art. 31 alin. (1) din Constituţie, care prevede: "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit." Datele ce rezultă din dosarele aflate în curs de judecată la instanţe nu sunt, în general, destinate publicităţii, dar soluţiile pronunţate pot fi aduse la cunoştinţa publică prin orice mijloace legale. Toate părţile procesului, indiferent de calitatea lor, au acces nelimitat la actele dosarului. … g) Necomunicarea motivarii hotărârilor neatacate cu apel sau cu recurs nu ingradeste accesul liber la justiţie şi nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." Toate părţile procesului iau cunoştinţa despre modul de soluţionare a acestuia şi îşi pot exprima nemultumirea faţă de soluţia instanţei de judecată prin exercitarea căilor de atac. Partea nemultumita, luând cunoştinţa despre hotărârea pronunţată, o poate ataca cu apel sau cu recurs într-un termen rezonabil, după care i se comunică şi considerentele hotărârii, pe baza cărora, tot într-un termen rezonabil, poate motiva propriul apel sau recurs, combatand motivele avute în vedere de instanţa. … h) Invocarea încălcării prevederilor art. 47 din Constituţie, referitoare la dreptul de petiţionare, denota ca autorul excepţiei face o confuzie în privinta materiei reglementate. Acest text prevede: "(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. … (2) Organizaţiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă. … (3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxa. … (4) Autorităţile publice au obligaţia sa răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii." Rezultă deci ca dreptul de petiţionare al cetăţenilor şi soluţionarea petitiilor de către autorităţile publice constituie un domeniu diferit şi o procedură de urmat aparte faţă de cererile adresate justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime ale persoanei, cu procedura specifică de soluţionare a litigiilor de către instanţele de judecată, corespunzătoare diferitelor grade şi faze ale judecaţii. … Curtea constata asadar că nu sunt întemeiate criticile aduse Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 nici prin raportare la aceste norme constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, excepţie ridicată de Mariana Moldovan în Dosarul nr. 1.160/1999 al Tribunalului Sibiu.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește