DECIZIE nr. 3 din 16 ianuarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Sorin Barbu în Dosarul nr. 11.021/1999 al Judecătoriei Braşov.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea textului criticat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 27 octombrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 11.021/1999, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Sorin Barbu într-o cauza având ca obiect constatarea nulităţii parţiale a contractului de vânzare-cumpărare a unui imobil.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 9 din Legea nr. 112/1995 contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece „chiriaşii majori care nu mai formează familie cu titularul de contract sunt prejudiciati de lege”, deşi de „prevederile capitolului III din Legea nr. 112/1995, inclusiv de art. 9, trebuie să beneficieze toţi chiriaşii care au drepturi locative proprii şi care au capacitatea de a încheia acte juridice”.Judecătoria Braşov, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu se poate "retine discriminarea chiriaşului titular de contract de ceilalţi chiriaşi cu drepturi locative proprii".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca "art. 9 din Legea nr. 112/1995 este un text de protecţie în favoarea chiriaşilor titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora”. În ceea ce priveşte categoria persoanelor care pot cumpara apartamentele în care locuiesc în calitate de chiriaş se apreciază ca „dreptul locativ se dobândeşte nu numai de către titularul contractului, dar şi de către alte persoane prevăzute în contract care urmează sa locuiască cu titularul”, persoane în favoarea cărora legea prevede „şi beneficiul continuării raportului de locaţiune chiar şi în lipsa titularului”. În sprijinul acestor sustineri se invoca Decizia nr. 485 din 2 decembrie 1997, prin care Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea art. 9 din Legea nr. 112/1995.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, prevederi al căror conţinut este următorul: „Chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natura foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a preţului.De prevederile alineatului precedent beneficiază şi chiriaşii care ocupa spaţii locative realizate prin extinderea spaţiului iniţial construit.În cazul vânzării apartamentelor cu plata în rate, la încheierea contractului se va achită un avans de minimum 30% din preţul apartamentului. Ratele lunare pentru achitarea contravalorii apartamentului se vor esalona pe o perioadă de maximum 15 ani, cu o dobânda reprezentând jumătate din dobânda de referinţa stabilită anual de Banca Naţionala a României.Ţinerii căsătoriti, în vârsta de până la 30 de ani, precum şi persoanele trecute de 60 de ani vor plati un avans de 10%, iar plata în rate lunare se eşalonează pe o perioadă de maximum 20 de ani.Comisionul cuvenit unităţilor specializate care evalueaza şi vand apartamente este de 1% din valoarea acestora.Fac excepţie de la prevederile alin. 1 chiriaşii titulari sau membrii familiei lor – soţ, sotie, copii minori – care au dobândit sau au înstrăinat o locuinta proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.Chiriaşii care nu dispun de posibilităţi materiale pentru a cumpara apartamentul în care locuiesc pot sa rămână în continuare în spaţiul locativ respectiv, plătind chiria stabilită prin lege.Apartamentele dobândite în condiţiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării."Autorul excepţiei considera ca textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca prevederile art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, text potrivit căruia Curtea „hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor”. Astfel, prin Decizia nr. 485 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998, Curtea Constituţională, respingând excepţia de neconstituţionalitate a art. 9 din Legea nr. 112/1995, a statuat ca aceste dispoziţii nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie. Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea a reţinut ca textul de lege criticat „acorda posibilitatea tuturor chiriaşilor titulari ai unor contracte de închiriere a apartamentelor în care locuiesc de a opta între a cumpara aceste apartamente, după expirarea termenului prevăzut la art. 14 din lege, sau de a rămâne în continuare chiriaşi”.Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Cu referire la categoria persoanelor care pot cumpara apartamentele în care locuiesc, Curtea Constituţională constata ca, în condiţiile legii, toţi membrii familiei dobândesc, în baza contractului de închiriere, drepturi locative proprii şi egale cu ale titularului contractului de închiriere. Prin urmare, dreptul de a cumpara apartamentele îl au, deopotrivă, toţi chiriaşii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege în acest sens.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Sorin Barbu în Dosarul nr. 11.021/1999 al Judecătoriei Braşov.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela DragomirescuOPINIE SEPARATĂConsideram ca soluţia care se impunea în speta era cea de respingere a sesizării Curţii Constituţionale ca fiind inadmisibila, iar nu cea de respingere ca fiind neîntemeiată.Potrivit art. 2 alin. (3) teza finala din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997): „[…] Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.”De aceea nu intră în competenţa Curţii Constituţionale realizarea, precum în speta, a controlului asupra corectitudinii interpretării restrictive ori a celei extensive a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, asadar spre a decide fie ca numai titularul contractului de închiriere are dreptul sa cumpere apartamentul în care locuieşte cu chirie (interpretarea restrictiva), fie ca au acest drept, pe lângă titularul contractului de închiriere, şi celelalte persoane cărora legea le recunoaşte drepturi locative proprii şi egale asupra locuinţei deţinute cu chirie (interpretarea extensiva).Prin decizia la care se referă prezenta opinie separată Curtea Constituţională se pronunţa asupra unei probleme de control al constituţionalităţii (dacă sunt ori nu sunt constituţionale dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 112/1995), şi anume tragandu-se concluzia caracterului constituţional al textului de lege controlat, dar numai după ce este soluţionată – de această dată prin depăşirea atribuţiilor Curţii Constituţionale – şi o problemă de drept civil (determinarea sferei persoanelor care au dreptul sa dobândească proprietatea asupra locuinţei deţinute cu chirie, pe calea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 112/1995), şi anume optandu-se pentru interpretarea extensiva (pentru care, de altfel, optează în opinia separată formulată şi domnul judecător Kozsokar Gabor, dar tragandu-se, sub aspectul controlului de constituţionalitate, alta concluzie decât cea a deciziei pronunţate cu majoritate de voturi). În realitate însă soluţionarea problemei de drept civil enunţate intră în competenţa celor însărcinaţi să aplice dispoziţiile legale menţionate, ceea ce în speta – având în vedere ca s-a declansat un litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti – are semnificatia ca instanţa judecătorească însăşi trebuia sa precedeze la interpretarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 (optand, prin hotărârea pe care urmează sa o pronunţe, între argumentele care sprijină interpretarea restrictiva şi cele care sprijină interpretarea extensiva), iar nu sa admită cererea uneia dintre părţile procesului pentru sesizarea Curţii Constituţionale în cadrul procedurii prevăzute la art. 144 lit. c) din Constituţie.Faţa de cele de mai sus rezultă ca, întrucât în speta sesizarea Curţii Constituţionale s-a făcut în privinta unui domeniu care nu intră în competenţa Curţii, stabilită expres şi limitativ prin art. 144 din Constituţie, aceasta sesizare trebuia respinsă de Curtea Constituţională ca fiind inadmisibila, la fel cum în jurisprudenta sa constanta Curtea a procedat ori de câte ori a fost sesizată de instanţele judecătoreşti prin încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza finala din Legea nr. 47/1992, republicată, dispoziţii care nu permit Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra modului de interpretare a dispoziţiilor legale.Lucian MihaiFlorin Bucur VasilescuOPINIE SEPARATĂApreciem ca soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, adoptată cu votul majorităţii membrilor Curţii, este gresita sub doua aspecte:1. Critica de neconstituţionalitate a fost formulată împotriva întregului art. 9 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, iar soluţia Curţii Constituţionale s-a pronunţat cu privire la acest articol, dar în realitate au fost vizate doar dispoziţiile alin. 1 al art. 9, privind determinarea chiriaşilor care pot opta pentru cumpărarea apartamentelor locuite.Raportand soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate la considerentele deciziei la care se referă prezenta opinie separată, potrivit cărora "Cu referire la categoria persoanelor care pot cumpara apartamentele în care locuiesc, Curtea Constituţională constata ca, în condiţiile legii, toţi membrii familiei dobândesc, în baza contractului de închiriere, drepturi locative proprii şi egale cu ale titularului contractului de închiriere. Prin urmare, dreptul de a cumpara apartamentele îl au, deopotrivă, toţi chiriaşii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege în acest sens", observam ca aceasta decizie constituie o soluţie de interpretare a textului de lege supus controlului de constituţionalitate, adoptată contrar dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”.Interpretarea data textului de lege examinat este una extensiva şi contrară intelesului real al textului, care acorda dreptul de opţiune pentru cumpărarea apartamentului sau pentru închirierea în continuare a acestuia unei singure persoane, respectiv titularului contractului de închiriere. Curtea, pentru a ajunge la concluzia ca textul de lege examinat este constituţional, a considerat ca toţi membrii familiei au drepturi egale cu cele ale titularului contractului de închiriere şi în privinta opţiunii de a cumpara apartamentul, interpretare contrară intelesului real al textului.2. Consideram ca alin. 1 al art. 9 din Legea nr. 112/1995 are un înţeles contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacra egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi interzic orice fel de privilegii sau discriminări, motiv pentru care se impunea constatarea neconstitutionalitatii textului de lege criticat prin excepţia ridicată.Formal, fiecare contract de închiriere are un titular, persoana care reprezintă familia sau care a obţinut repartiţia pentru apartament din cota unităţii sau a instituţiei la care era angajata. Aceasta calitate de titular al contractului de închiriere a reprezentantului familiei nu îi conferă o situaţie privilegiată. Toate celelalte persoane înscrise în contract în calitate de membri ai familiei şi de locatari principali au drepturi locative egale. Prin urmare, în mod real, titularul contractului de închiriere şi ceilalţi locatari principali se afla într-o situaţie identică, sunt subiecti ai aceluiaşi raport juridic, fapt ce impune şi un tratament juridic identic.Dispoziţiile alin. 1 al art. 9 din Legea nr. 112/1995, acordând dreptul de a opta pentru cumpărarea apartamentului numai titularului contractului de închiriere, instituie un tratament juridic inegal, discriminatoriu, privilegiindu-l pe titular în detrimentul celorlalţi beneficiari ai aceluiaşi contract. Pentru aceste motive dispoziţiile legale menţionate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.Kozsokar Gabor──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește