DECIZIE nr. 3 din 15 ianuarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (4) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor



Nicolae Popa – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (4) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vinalcool Suceava” – S.A. în Dosarul nr. 2.286/2001 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens dispoziţiile constituţionale ale art. 51 privind respectarea Constituţiei şi a legilor şi ale art. 53 alin. (1) privind obligaţia cetăţenilor de a contribui prin taxe şi impozite la cheltuielile publice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 20 iunie 2001 Curtea de Apel Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (4) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vinalcool Suceava” – S.A. în Dosarul nr. 2.286/2001 al acelei instanţe, având ca obiect soluţionarea acţiunii de contencios administrativ prin care s-a solicitat modificarea normelor metodologice pentru aplicarea ordonanţei Guvernului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine ca prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care consfinţesc libertatea comerţului, deoarece condiţioneaza obţinerea autorizaţiei de comercializare a alcoolului şi a produselor care conţin alcool de achitarea integrală a datoriilor la bugetul de stat.În opinia instanţei de judecată excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "prin condiţionarea obţinerii autorizaţiei de comercializare a băuturilor alcoolice de plată integrală a datoriilor la bugetul de stat nu este îngrădit dreptul la desfăşurarea libera a comerţului, care trebuie să se realizeze în condiţiile legii şi civilizat […], orice agent economic având obligaţia sa achite la termen şi integral datoriile către bugetul de stat".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, întrucât prin dispoziţiile legale criticate nu se încalcă libertatea comerţului, deoarece acesta nu se poate realiza fără respectarea obligaţiilor prevăzute de lege şi cu "nesocotirea dispoziţiilor art. 51 din Constituţie referitoare la îndatorirea fundamentală de respectare a Constituţiei şi a legilor, precum şi a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie care prevăd obligaţia cetăţenilor de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 alin. (4) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000, dispoziţii care au următorul cuprins: „(4) Autorizaţia se emite în baza unei cereri-tip, conform modelului prezentat în anexa nr. 22, şi a următoarelor documente în copii certificate de organul fiscal în a cărui raza teritorială îşi desfăşoară activitatea agentul economic: […]c) adeverinta eliberata de organul fiscal teritorial, din care să rezulte ca solicitanţii de autorizaţii nu au obligaţii fiscale faţă de bugetul de stat. Nu se considera obligaţii fiscale faţă de bugetul de stat, în înţelesul acestei prevederi: … – sumele pentru care agenţii economici au obţinut de la Ministerul Finanţelor înlesniri la plata acestora;– sumele stabilite în urma controalelor efectuate de organele fiscale de specialitate, aflate în diferite stadii de contestare sau în judecata;– sumele care fac obiectul hotărârilor de suspendare a executării, date de instanţele judecătoreşti;"Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, conform căruia "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; […]"Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.Dispoziţiile art. 34 alin. (4) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 nu contravin art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece protecţia, în condiţiile legii, a libertăţii comerţului nu poate fi opusă prevederilor constituţionale cuprinse în art. 51, care instituie obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, precum şi a celor cuprinse în art. 53 alin. (1) din Constituţie, conform căruia „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice”.Existenta economiei de piaţa şi libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de plată integrală a datoriilor către bugetul de stat, obligaţie ce revine oricărui comerciant, indiferent de domeniul de activitate pe care îl desfăşoară. Condiţia prevăzută de ordonanţa pentru emiterea autorizaţiei de comercializare de către autorităţile competente, şi anume aceea de prezentare a adeverintei eliberate de organul fiscal, din care să rezulte ca solicitanţii de autorizaţii nu au obligaţii fiscale faţă de bugetul de stat, este justificată de necesitatea asigurării cu certitudine şi în mod echilibrat a resurselor financiare ale statului. Este evident faptul ca încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principala de venituri a statului. În aceste condiţii orice persoană fizica sau juridică are obligaţia de a îndeplini cu buna-credinţa îndatoririle ce îi revin şi de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (4) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vinalcool Suceava” – S.A. în Dosarul nr. 2.286/2001 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește