DECIZIE nr. 3.952 din 29 septembrie 2009

privind examinarea contestaţiilor în anulare formulate de Guvernul României şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Deciziei nr. 471 din 30 ianuarie 2009



Şedinţa publică din data de 29 septembrie 2009Dosar nr. 3.230/1/2009Preşedinte: Liviu Giurgiu – judecătorMaria Anghelescu – judecătorViorica Lungeanu – judecătorNiculina Vrâncuţ – magistrat-asistentS-au luat în examinare contestaţiile în anulare formulate de Guvernul României şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Deciziei nr. 471 din 30 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal s-au prezentat intimaţii Lothringen- Habsburg Dominic, Holzhausen Maria Magdalena şi Sandhofer Elisabeth, prin avocat, lipsind contestatorii Guvernul României şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi intimata Cancelaria Primului-Ministru.Procedura completă.S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că cererile au fost formulat în termen legal şi sunt scutite de plată taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.S-a mai referit că, la dosar, contestatoarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus note scrise şi înscrisuri, iar intimaţii-reclamanţi au ataşat întâmpinare.Constatând contestaţia în anulare în stare de judecată, Înalta Curte a pus-o în dezbaterea părţilor prezente.Intimaţii-reclamanţi, prin avocat, au solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, detaliind considerentele expuse în întâmpinare.ÎNALTA CURTE,asupra contestaţiilor în anulare de faţă,din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 1.603 din 27 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii Lothringen-Habsburg Dominic, Holzhausen Maria Magdalena şi Sandhofer Elisabeth în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au fost respinse cererile de intervenţie formulate de Cancelaria Primului-Ministru şi de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi s-a dispus suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 343/2007, anexa nr. 1 alin. 2, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, anularea parţială a anexei nr. 1 din această hotărâre în ceea ce priveşte stabilirea chiriei în funcţie de suprafaţa construită desfăşurată, respectiv suprafaţa de teren aferent într-un raport invers proporţional cuantum chirie – suprafaţă imobil, şi a fost obligat pârâtul la plata sumei de 63.663 lei lunar de la data punerii în aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 până la anularea acesteia şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 51 lei.Recursurile declarate împotriva acestei sentinţe de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de Guvernul României au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 471 din 30 ianuarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Împotriva acestei decizii, Guvernul României şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au formulat contestaţie în anulare, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă.Contestatorul Guvernul României a susţinut că instanţa de recurs a omis să examineze motivul de modificare a hotărârii instanţei de fond în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă, în sensul că aceasta a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, deoarece nu s-a ţinut cont de faptul că intimaţii-reclamanţi nu şi-au dovedit susţinerile potrivit cărora imobilul retrocedat ar fi adus în anul precedent statului român venituri de aproape 1 milion euro.Contestatoarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a susţinut că instanţa de recurs a omis să cerceteze unul dintre motivele de modificare a hotărârii atacate, care se referea la faptul că Hotărârea Guvernului nr. 343/2007 a fost adoptată de Guvernul României cu respectarea tuturor dispoziţiilor Legii nr. 24/2000, în vederea executării Legii nr. 10/2001 şi în limitele impuse de aceasta.De asemenea, contestatoarea a arătat că soluţia instanţei nu s-a întemeiat pe o situaţie reală, fiind contrară situaţiei de fapt expuse în recursul formulat, ceea ce determină concluzia că recursul a fost judecat fără a se lua în calcul datele reale şi concrete care au fost precizate.În acest sens, s-a arătat că Hotărârea Guvernului nr. 373/2007 trebuia raportată la actul normativ superior, respectiv Legea nr. 10/2001, şi nu la Hotărârea Guvernului nr. 1.886/2006, care este un act cu forţă juridică echivalentă, astfel cum eronat a procedat instanţa de recurs, stabilind cuantumul chiriilor imobilelor care fac obiectul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, deşi acesta este atributul exclusiv al Guvernului României.Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge ambele contestaţii în anulare ca nefondate, pentru următoarele considerente:Contestaţiile în anulare formulate în cauză nu se încadrează în cazurile de retractare a unei hotărâri judecătoreşti irevocabile reglementate de dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă şi care prevăd că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când (…) instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.Contestatorul Guvernul României a susţinut neîntemeiat că la judecarea recursului s-a omis cercetarea motivului de modificare a hotărârii atacate privind încălcarea prevederilor art. 1169 din Codul civil, în sensul că intimaţii-reclamanţi nu au dovedit susţinerile lor potrivit cărora imobilul denumit generic "Castelul Bran" ar fi adus statului român venituri de aproape 1 milion euro în anul precedent pronunţării instanţei de fond.Analizând criticile formulate de ambii recurenţi cu privire la modul de soluţionare a cererii de acordare a despăgubirilor materiale, instanţa de recurs s-a pronunţat asupra condiţiilor prevăzute de art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 pentru acordarea acestora, inclusiv sub aspectul dovedirii susţinerilor formulate în motivarea cererii accesorii pentru plata de daune.Deşi hotărârea instanţei de recurs nu cuprinde referirea expresă la dispoziţiile art. 1169 din Codul civil indicate de recurenţi, nu se poate constata omisiunea cercetării motivului de recurs întemeiat pe aceste prevederi legale, întrucât din considerentele avute în vedere pentru respingerea criticii respective rezultă examinarea în concret a susţinerilor formulate în raport cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, ca lege specială care reglementează materia contenciosului administrativ şi în baza căreia s-a soluţionat litigiul.Contestatoarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a susţinut, de asemenea, neîntemeiat că instanţa de recurs a omis să cerceteze unul dintre motivele de modificare a hotărârii instanţei de fond, respectiv apărările că Hotărârea Guvernului nr. 343/2007 a fost adoptată cu respectarea Legii nr. 24/2000, în vederea executării Legii nr. 10/2001.Respectarea formelor procedurale pentru emiterea Hotărârii Guvernului nr. 343/2007 nu a constituit obiectul judecăţii, întrucât motivele de nelegalitate invocate în acţiune au vizat încălcarea dreptului de proprietate al intimaţilor-reclamanţi.În consecinţă, nu a existat o omisiune a instanţei de recurs de a examina respectarea condiţiilor formale de emitere a Hotărârii Guvernului nr. 343/2007.Aceeaşi concluzie se impune şi în privinţa motivului invocat de aceeaşi contestatoare cu privire la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de recurs, constatându-se că susţinerile respective vizează modul de interpretare a probelor administrate şi care, potrivit dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.Pentru motivele expuse, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite în cauză cerinţele prevăzute expres de art. 318 din Codul de procedură civilă şi, pe cale de consecinţă, va respinge contestaţiile în anulare ca nefondate.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECIDE:Respinge contestaţiile în anulare formulate de Guvernul României şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Deciziei nr. 471 din 30 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondate.Irevocabilă.Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 septembrie 2009.Judecător, Judecător, Judecător,Liviu Giurgiu Maria Anghelescu Viorica LungeanuMagistrat-asistent,Niculina Vrâncuţ––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește