DECIZIE nr. 299 din 9 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004, excepţie ridicată de Octavian Rache în Dosarul nr. 463/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 175 D/2005 şi nr. 176 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Octavian Rache în dosarele nr. 464/2005 şi nr. 465/2005 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Autorul excepţiei, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 175 D/2005 şi nr. 176 D/2005 la Dosarul nr. 174 D/2005, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 8 februarie 2004, pronunţate în dosarele nr. 463/2005, nr. 464/2005 şi nr. 465/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, excepţie ridicată de Octavian Rache în dosarele menţionate având ca obiect soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva Încheierii de şedinţă din data de 15 decembrie 2004, pronunţată de Curtea Militară de Apel, prin care s-a respins cererea de recuzare a completului de judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prin abrogarea alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală, care stabilea posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care s-a respins recuzarea, se încalcă dreptul la recurs, îngrădind în acest fel exercitarea acestui drept.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală, exprimându-şi opinia asupra excepţiei, apreciază că textul de lege criticat nu îngrădeşte liberul acces la justiţie, la adoptarea acestuia fiind avută în vedere necesitatea asigurării celerităţii procesului penal. Se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a statuat că legiuitorul poate institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii deosebite.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că suprimarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare se justifică prin necesitatea descurajării exercitării abuzive a acestei căi de atac şi nu este de natură să prejudicieze în vreun fel părţile în proces în condiţiile în care, prin încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu se soluţionează însuşi procesul, iar împotriva hotărârii ce urmează a se da după judecarea cauzei părţile au deschise căile de atac prevăzute de lege. Se arată, totodată, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Faptul că, prin dispoziţiile legale criticate, se elimină calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare nu este de natură să aducă atingere principiului liberului acces la justiţie. Exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei oferă părţii interesate suficiente garanţii pentru repararea posibilelor încălcări ale drepturilor procesuale. Se arată, totodată, că textele legale criticate sunt norme de procedură şi reprezintă opţiuni ale legiuitorului, conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55 din 25 iunie 2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, având următorul cuprins:"Articol unic. – Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă."Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii legale încalcă dreptul la recurs.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004, sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate invocate în prezenta cauză, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 181 din 29 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 12 mai 2005, statuând că acest act normativ este constituţional.Cu acel prilej s-a reţinut că «Legea fundamentală nu consacră, ca atare, un drept "la recurs", astfel încât pretinsa încălcare, prin actul normativ criticat, a "dreptului" invocat de autorul excepţiei nu poate fi reţinută ca fiind o critică de neconstituţionalitate. Recursul constituie una dintre căile de atac prevăzute de lege, cu privire la care Constituţia statuează, în art. 129, că se poate exercita, "în condiţiile legii". Deplina competenţă în ceea ce priveşte stabilirea acestor condiţii revine legiuitorului, în acest sens fiind prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Abrogarea, prin actul normativ criticat, a dispoziţiilor procedural penale care reglementau recursul împotriva încheierii de respingere a recuzării s-a realizat aşadar de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituţionale, fiind determinată de raţiuni de politică penală, respectiv de "necesitatea eliminării neîntârziate a posibilităţii de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care impietează asupra desfăşurării în condiţii normale a procesului penal şi poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoşi", astfel cum se menţionează în mod expres în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004. Aşa fiind, actul normativ criticat nu numai că nu aduce atingere prevederilor constituţionale, ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigenţelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale şi prin asigurarea celerităţii procesului penal (soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre aceste exigenţe). Faptul că încheierea prin care s-a respins recuzarea nu poate fi atacată separat cu recurs nu aduce nici o atingere drepturilor procesuale ale părţii, câtă vreme această încheiere poate fi atacată odată cu fondul, instanţa superioară urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă».Considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, excepţie ridicată de Octavian Rache în dosarele nr. 463/2005, nr. 464/2005 şi nr. 465/2005 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește