DECIZIE nr. 298 din 29 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 şi ale art. 31 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 şi ale art. 31 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Şerban Alexandru Dimitriu în Dosarul nr. 10.834/301/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind Asociaţia de Proprietari Bl.G27 din Bucureşti, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, partea prezentă solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 10.834/301/2004, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 şi art. 31 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996.Excepţia a fost ridicată de Şerban Alexandru Dimitriu într-un proces civil având ca obiect obligarea acestuia la plata cotelor de întreţinere restante către asociaţia de proprietari.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 30 şi ale art. 31 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996 contravin dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederilor din actele internaţionale referitoare la libera asociere, prin aceea că au transformat dreptul la liberă asociere într-o obligaţie, în sensul că proprietarii care nu sunt membri ai asociaţiei de proprietari au numai obligaţii, în timp ce proprietarii care sunt membri ai asociaţiei de proprietari au nu numai obligaţii, ci şi drepturi. De asemenea, se susţine că aceste prevederi sunt contrare şi art. 44 din Constituţie, întrucât „impun pe criterii subiective restricţionarea accesului nemijlocit la utilităţi.”Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi că cererea autorului excepţiei reprezintă o exercitare abuzivă a drepturilor sale procesuale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 30 şi ale art. 31 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 30: "Cu aprobarea dată prin votul a două treimi din numărul membrilor asociaţiei de proprietari, poate fi percepută o sumă specială, în afara cheltuielilor comune prevăzute în buget, destinată achitării cheltuielilor comune neprevăzute, dar necesare. Astfel de sume se vor plăti la termenele stabilite de adunarea generală a asociaţiei de proprietari.";– Art. 31: "Asociaţia de proprietari poate impune o penalizare pentru neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, şi a altor cheltuieli restante, oricărui proprietar care se va face vinovat de neplata acestora, timp de mai mult de 30 de zile de la termenul stabilit.Asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona în justiţie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.Acţiunea este scutită de taxă de timbru.Sentinţa dată în favoarea asociaţiei de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în aplicare prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă, pentru acoperirea datoriilor."Textele constituţionale considerate a fi încălcate, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, sunt cele ale art. 27 referitor la inviolabilitatea domiciliului, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere şi cele ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că principala critică de neconstituţionalitate priveşte încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere.Referindu-se la dreptul de asociere, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 287 din 5 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 19 noiembrie 2002, a statuat că, în anumite cazuri, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere, ce urmăresc apărarea unor interese de ordin general şi care nu reprezintă modalităţi cuprinse în conceptul de liberă asociere, astfel cum acesta este conturat prin prevederile art. 40 din Constituţie. Asociaţia de proprietari se află într-o asemenea situaţie juridică.Această categorie de asociaţii a fost creată prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, şi anume administrarea în bune condiţii a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seamă totodată şi interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convieţuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor şi a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparaţiilor şi amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implică locuirea şi administrarea unui imobil cu mai mulţi locatari impune, în consecinţă, o asociere fără de care drepturile şi interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariţia unor neînţelegeri sau litigii.Optând pentru achiziţionarea unui apartament într-o clădire cu mai multe apartamente, autorul excepţiei şi-a asumat în deplină cunoştinţă de cauză drepturile şi obligaţiile pe care legea le recunoaşte şi le impune proprietarilor, în vederea constituirii asociaţiei de proprietari, precum şi cele care decurg din existenţa acesteia. Aşadar, obligarea debitorului de a plăti creditorului contravaloarea unor bunuri şi servicii de care a beneficiat nu poate fi considerată ca o încălcare a dreptului de proprietate.De altfel, asupra constituţionalităţii art. 30 şi art. 31 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 20 din 21 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 aprilie 2003, prin care excepţia referitoare la aceste prevederi a fost respinsă ca neîntemeiată.Considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Şi, în fine, cu privire la invocarea încălcării art. 27 din Constituţie, referitor la inviolabilitatea domiciliului, Curtea constată că acest text constituţional nu este relevant pentru soluţionarea excepţiei.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 şi ale art. 31 din anexa nr. 2 (Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari) la Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Şerban Alexandru Dimitriu în Dosarul nr. 10.834/301/2004 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2007.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește