DECIZIE nr. 297 din 6 noiembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electrica” – S.A. – Sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Deva în Dosarul nr. 2.569/2000 al Tribunalului Hunedoara – Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. În acest sens se arata ca dispoziţiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, republicată, prevăd posibilitatea, iar nu obligativitatea, stabilirii de către judecătorul-sindic a cauţiunii reglementate de acest text, astfel încât se apreciază că nu este încălcat art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie. Se mai arata ca, de altfel, cu privire la constituţionalitatea stabilirii prin lege a unei cauţiuni, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 126/2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 31 ianuarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.569/2000, Tribunalul Hunedoara – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electrica” – S.A. – Sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Deva într-o cauza având ca obiect cererea formulată de aceasta în vederea deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata, în esenta, ca obligarea creditorului la plata unei cauţiuni de cel mult 30% din valoarea creanţei pentru deschiderea procedurii reorganizării şi lichidării judiciare încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie şi creează o grava nedreptate pentru creditori.Tribunalul Hunedoara- Secţia comercială şi contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, republicată, sunt constituţionale, întrucât acest text nu interzice creditorilor să se adreseze justiţiei pentru a-şi recupera creanţele, iar consemnarea cauţiunii, care este restituibila în cazul admiterii cererii, constituie doar un mijloc procedural.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens se arata ca art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 „se margineste sa instituie o măsura de garanţie împotriva unor eventuale cereri abuzive din partea creditorilor, dar nu le interzice acestora accesul la justiţie”. Se mai arata ca „dovada o constituie chiar succesiunea actelor judiciare”, întrucât „judecătorul-sindic poate dispune consemnarea cauţiunii numai după ce creditorul a introdus cererea, iar debitorul a contestat-o”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, dispoziţii care prevăd: „La cererea debitorului judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea sa consemneze, în termen de 5 zile, la o banca, o cauţiune de cel mult 30% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauţiunea poate fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitor. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea, cererea introductivă va fi respinsă.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, potrivit cărora:"(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă.În esenta, critica de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, republicată, care prevede posibilitatea obligării creditorului la plata unei cauţiuni de cel mult 30% din valoarea creanţei, pentru deschiderea procedurii reorganizării şi lichidării judiciare, consta în aceea ca aceste dispoziţii sunt contrare „art. 21 din Constituţie prin faptul ca se da posibilitatea de a se fixa o cauţiune fără nici o justificare, cu o valoare atât de mare încât în mod evident se încalcă accesul liber la justiţie”.Analizând dispoziţia legală ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, într-adevăr, aceasta prevede posibilitatea ca judecătorul-sindic, la cererea debitorului, sa îi oblige pe creditorii care au introdus cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului sa consemneze, în termen de 5 zile, la o banca, o cauţiune de cel mult 30% din valoarea creanţelor. Totodată, Curtea retine ca judecătorul-sindic dispune consemnarea cauţiunii după ce creditorul a introdus la tribunal cererea de deschidere a procedurii, precum şi faptul ca, potrivit textului criticat, "cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă". Asadar cauţiunea reglementată de acest text de lege reprezintă un mijloc procedural pentru evitarea abuzului de drept, care nu îi împiedica pe creditorii care au de recuperat creanţe de la debitorii aflaţi în încetare de plati să se adreseze instanţei de judecată pentru recuperarea creanţelor lor şi nu contravine principiului accesului liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie. Asa cum s-a statuat şi prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, "liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte" şi "este de competenţa exclusiva a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti", iar "regula art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căreia nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie, are ca semnificaţie faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social". De altfel, cu privire la constituţionalitatea măsurii obligării la plata unei cauţiuni, stabilită printr-un alt act normativ, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000. Prin acea decizie s-a statuat ca stabilirea unor condiţii privind exercitarea unor drepturi, de natura sa împiedice abuzul de drept, nu constituie o ingradire a accesului la justiţie.Curtea retine, de asemenea, ca obligarea la plata unei cauţiuni pentru evitarea relei-credinţe în exercitarea drepturilor este reglementată şi de unele dispoziţii din Codul de procedură civilă, îndeosebi în domeniul executării, de exemplu, art. 279, 280, 384, 392, 395, 403, 420.În legătură cu susţinerea potrivit căreia prevederea criticata "da posibilitatea de a fixa o cauţiune fără nici o justificare, cu o valoare atât de mare încât în mod evident se încalcă accesul liber la justiţie", Curtea constata ca acest aspect nu priveşte constituţionalitatea, ci aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, republicată, aspect ce intră în competenţa de soluţionare a instanţei de judecată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electrica” – S.A. – Sucursala de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice Deva în Dosarul nr. 2.569/2000 al Tribunalului Hunedoara – Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește