DECIZIE nr. 297 din 28 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) şi art. 55 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Andi-Claudiu Cheptine în Dosarul nr. 7.140/2005 al Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 138D/2006 şi nr. 139D/2006, având ca obiect excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de Cătălin Horga în Dosarul nr. 7.143/2005 al Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ, respectiv de Mihai Isachi în Dosarul nr. 7.650/2005 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ce fac obiectul dosarelor nr. 97D/2006, 138D/2006 şi nr. 139D/2006 au obiect parţial identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 138D/2006 şi nr. 139D/2006 la Dosarul nr. 97D/2006, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.140/2005 şi prin Încheierea din 6 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.650/2005 Tribunalul Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, iar prin Încheierea din 17 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 7.143/2005, aceeaşi instanţă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) lit. b) şi art. 55 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002. Aceste excepţii au fost ridicate de Andi-Claudiu Cheptine, Mihai Isachi şi Cătălin Horga cu prilejul soluţionării unor cauze în contencios administrativ, având ca obiect contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere a contribuţiei la Fondul asigurărilor sociale de sănătate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 51 alin. (2) şi ale art. 55 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 sunt discriminatorii şi instituie un sistem injust de aşezare a sarcinilor fiscale, contravenind astfel dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, arată că deşi toţi asiguraţii beneficiază în mod nediferenţiat de aceleaşi servicii medicale, ei sunt obligaţi să contribuie în mod diferit la constituirea fondului unic naţional de asigurări de sănătate, în funcţie de veniturile realizate. Astfel, contribuabilii cu venituri mari, aşa cum sunt cei care exercită profesii liberale, sunt defavorizaţi în raport cu cei care realizează venituri mai mici. În aceeaşi ordine de idei, arată că art. 55 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 prevede majorări de întârziere pentru angajatorii şi asiguraţii care nu au plătit contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate, în timp ce, potrivit art. 53 alin. (4) din acelaşi act normativ, persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat, să achite doar contribuţia legală lunară pe ultimii 3 ani, fără a se percepe majorări de întârziere sau penalităţi.Tribunalul Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale impune şi diferenţierea contribuţiei în funcţie de veniturile realizate. De asemenea, arată că ipotezele legale invocate de autorii excepţiei se referă la situaţii diferite, or principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii este aplicabil numai în cazul cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, situaţiile obiectiv diferite justificând un tratament juridic diferenţiat.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că deşi valoarea contribuţiei diferă de la o persoană la alta, prin raportare la cuantumul veniturilor realizate, această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv diferită în care se află contribuabilii în funcţie de cuantumul veniturilor. Această soluţie corespunde, de altfel, şi principiilor solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, precum şi principiului constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale. De asemenea, consideră că dispoziţiile art. 55 alin. (1) şi ale art. 53 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 reglementează situaţii diferite, astfel că nu se poate vorbi de o reglementare discriminatorie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 51 alin. (2) şi ale art. 55 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002, dispoziţii modificate prin articolul unic pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 21 iulie 2005, având în prezent următorul conţinut:– Art. 51 alin. (2): "Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor care se supun impozitului pe venit; … b) veniturilor din activităţi desfăşurate de persoane care exercită profesii libere sau autorizate potrivit legii să desfăşoare activităţi independente, dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar, dacă este singurul venit asupra căruia se calculează contribuţia; … c) veniturilor din agricultură şi silvicultură, stabilite potrivit normelor de venit pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează la lit. b); … d) indemnizaţiilor de şomaj şi alocaţiilor de sprijin; … e) veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi şi altor venituri care se supun impozitului pe venit numai în cazul în care nu realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a)-d)."; … – Art. 55 alin. (1): "Angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă şi care nu o respectă datorează majorări pentru perioada de întârziere, egale cu majorările aferente pentru întârzierea achitării debitelor către bugetul de stat."În opinia autorului excepţiei textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), care consacră egalitatea în drepturi, şi ale art. 56 alin. (2), care consacră principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin numeroase decizii ale sale, precum Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 în raport cu aceleaşi critici formulate şi în prezenta cauză, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Cu acel prilej Curtea a reţinut că este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, fiind în raport de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, înscris în art. 1 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002.De asemenea, Curtea a reţinut că principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenţa valorică a contribuţiei este determinată de nivelul diferit al venitului.Având în vedere că în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei invocate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 55 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, Curtea constată că argumentele de neconstituţionalitate invocate de autorii excepţiei se sprijină pe compararea acestui text de lege cu alte dispoziţii ale ordonanţei. Aceste dispoziţii însă au ca ipoteze situaţii diferite în care se găsesc alte categorii de persoane, fapt ce justifică, în mod obiectiv şi raţional, instituirea unui tratament juridic diferenţiat, fără a se încălca principiul constituţional al egalităţii în drepturi.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 alin. (2) şi ale art. 55 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Andi-Claudiu Cheptine, Cătălin Horga şi Mihai Isachi în dosarele nr. 7.140/2005, nr. 7.143/2005 şi nr. 7.650/2005 ale Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește