DECIZIE nr. 296 din 27 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAndreea Costin – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Titus Gabrea, prin mandatar Magda Dumitrescu, în Dosarul nr. 18.723/197/2011 al Judecătoriei Braşov – Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.190D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 18.723/197/2011, Judecătoria Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Titus Gabrea, prin mandatar Magda Dumitrescu, cu prilejul soluţionării unei cauze comerciale având ca obiect autorizarea executării obligaţiei de a face, ocazie cu care mandatarul autorului excepţiei a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare întemeiată pe art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă pentru lipsă de apărare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că dispoziţia legală criticată este neconstituţională prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 20 din Constituţia României. Din examinarea încheierii de sesizare a instanţei de contencios constituţional nu reiese că autorul ar mai fi motivat în vreun fel excepţia de neconstituţionalitate. Excepţia de neconstituţionalitate a art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă a fost invocată de autor oral în faţa instanţei de judecată.Judecătoria Braşov – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, norma legală criticată lăsând instanţei de judecată libertatea de a aprecia temeinicia unei cereri formulate în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în funcţie de împrejurările cauzei. Textul legal criticat nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, prin cereri de amânare care tind la tergiversarea judecării cauzei. Discriminarea apare atunci când o persoană este sau a fost tratată mai puţin favorabil decât o altă persoană, într-o situaţie comparabilă.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului menţionează că îşi menţine punctul de vedere anterior exprimat, astfel cum acesta a fost reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 573 din 15 mai 2008 şi nr. 892 din 10 iulie 2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul cuprins: "Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată."Potrivit susţinerilor orale ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate, consemnate în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţia legală criticată contravine dispoziţiilor din Constituţie ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi mandatarul autorului acesteia, în susţinerile orale ridicate în faţa instanţei de judecată, nu a formulat o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci s-a limitat doar la a enumera textele constituţionale pretins a fi încălcate, în mod rezonabil se poate determina, din simpla indicare a textului art. 16 din Constituţie, critica de neconstituţionalitate vizată, respectiv încălcarea principiului egalităţii prin respingerea de către instanţă a cererii formulate în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în vederea acordării unui nou termen pentru angajarea unui apărător.Pe fondul excepţiei, analizând pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că nu se poate susţine că textul de procedură criticat instituie discriminări, de vreme ce se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, împrejurarea că, în baza textului de lege criticat, instanţa are posibilitatea, iar nu obligaţia, de a acorda un termen de judecată pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, nefiind de natură să instituie discriminări între părţile care solicită acest termen.În acest sens Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 892 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 31 iulie 2008, şi prin Decizia nr. 585 din 4 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 1 iunie 2010.Referitor la critica textului legal menţionat prin raportare la art. 20 din Constituţie, Curtea constată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece invocarea acestei dispoziţii constituţionale este lipsită de relevanţă, în măsura în care nu este indicată prevederea încălcată din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Titus Gabrea, prin mandatar Magda Dumitrescu, în Dosarul nr. 18.723/197/2011 al Judecătoriei Braşov – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește