DECIZIE nr. 296 din 11 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Antal Schlachter şi Carmen Schlachter în Dosarul nr. 2.684/83/2007 al Tribunalului Satu Mare – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.684/83/2007, Tribunalul Satu Mare – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Antal Schlachter şi Carmen Schlachter într-o cauză civilă având ca obiect Legea nr. 10/2001.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2). În acest sens, arată că, aşa cum prin Decizia nr. 98/2002 Curtea Constituţională a declarat neconstituţional art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 15 alin. (2) din Constituţie, pentru identitate de raţiune, nici dispoziţiile alin. (5) al aceluiaşi articol nu pot fi aplicate retroactiv. Consideră că textul de lege criticat poate viza doar nulitatea actelor juridice încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu şi a actelor juridice care au fost încheiate anterior, sub imperiul unor legi anterioare, „caz în care nu se poate statua o derogare de la principiul imprescriptibilităţii, consacrat de legislaţia civilă în materia nulităţii absolute”.Tribunalul Satu Mare – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu următorul conţinut: „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate în raport cu prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2). Astfel, prin Decizia nr. 730 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006, şi Decizia nr. 104 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, Curtea a statuat că textul de lege este constituţional. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, referitor la susţinerea potrivit căreia prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, declarând prescriptibil dreptul la acţiune în materia constatării nulităţii absolute, validează acte juridice încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare, că această susţinere nu este întemeiată, „întrucât actele de înstrăinare încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare sau cu rea-credinţă erau sancţionate cu nulitatea absolută, în lumina principiilor dreptului civil, şi anterior actualei reglementări, ceea ce impune concluzia că textul de lege criticat nu are caracter novator şi, prin urmare, nu retroactivează”.De asemenea, Curtea a mai reţinut că "imprescriptibilitatea unor drepturi, consfinţită, în anumite cazuri, cu titlu de principiu în legislaţia civilă, nu este consacrată ca atare de Constituţie. Aşa fiind, legiuitorul poate, în considerarea unor raţiuni majore, să deroge de la acest principiu, aşa cum a procedat prin norma dedusă controlului, fără a îndreptăţi calificarea reglementării respective ca fiind neconstituţională".Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi pot păstra valabilitatea şi în prezenta cauză.Analizând însă critica autorului excepţiei, Curtea Constituţională constată că aceasta vizează aplicarea textului de lege supus controlului, ceea ce excedează competenţei sale, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Antal Schlachter şi Carmen Schlachter în Dosarul nr. 2.684/83/2007 al Tribunalului Satu Mare – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește