DECIZIE nr. 295 din 24 februarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 404^1 şi ale art. 404^2 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorFabian Niculae – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 404^1 şi ale art. 404^2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Arpad Osvath în Dosarul nr. 33.744/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 33.744/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 404^1 şi ale art. 404^2 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Arpad Osvath într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare silită.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că reglementările criticate sunt neconstituţionale, întrucât îngrădesc dreptul la apărare al creditorului, având în vedere că desfiinţarea actelor de executare silită nu este de natură să determine, în mod automat, restabilirea situaţiei anterioare, cu atât mai mult cu cât aceasta nu presupune numai ca executarea silită "să fie nelegală", ci şi să fie efectuată fără un drept, respectiv în absenţa unui titlu executoriu. În plus, dispoziţiile criticate permit debitorului să obţină un titlu executoriu împotriva creditorului fără a recurge la competenţa de drept comun a instanţelor judecătoreşti. De asemenea, autorul susţine că, pentru a se respecta principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil, este necesar ca restabilirea situaţiei anterioare să se poată dispune doar în cadrul unui proces distinct.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia este neîntemeiată. Instanţa consideră că întoarcerea executării nu intervine în mod automat, ci la cererea celui interesat, respectându-se principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil, aspect expres precizat în cuprinsul art. 404^2 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă. Potrivit alineatului final al art. 404^2, debitorul executat poate formula şi o acţiune separată, în faţa instanţelor de drept comun, în situaţia în care nu a formulat o cerere de întoarcere a executării silite în faţa instanţei ce a judecat contestaţia la executare ori dacă aceasta a rămas nesoluţionată.Aceste prevederi procedurale nu contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, fiind aplicabile tuturor celor aflaţi într-o situaţie similară, ci doar "organizează" efectele hotărârii de admitere a contestaţiei la executare. Cum, potrivit art. 372 din Codul de procedură civilă, executarea silită se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu, prin desfiinţarea acestuia nu numai că încetează executarea, dar dispare fundamentul juridic al tuturor actelor de executare deja realizate, ceea ce impune anularea acestora (quod nullum est, nullum producit effectum). Desfiinţarea titlului executoriu produce efecte retroactive, astfel încât din punct de vedere juridic se consideră că dispoziţiile sale nu au existat niciodată. În consecinţă, toate actele de executare care s-au efectuat în temeiul său sunt lovite de nulitate, fiind subsecvente unui act care nu este valabil, potrivit art. 379^1 din Codul de procedură civilă.Desfiinţarea acestor acte poate fi dispusă numai de instanţa judecătorească, în urma examinării temeiniciei şi legalităţii lor în contradictoriu cu creditoarea ce se bucură de dreptul la apărare şi de toate garanţiile unui proces echitabil. La soluţionarea cererii de întoarcere a executării, de asemenea, numai instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească dacă cel care o solicită este sau nu îndreptăţit să obţină restituirea bunului ori a valorii luate prin executare silită.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 404^1 şi art. 404^2 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 404^1: "În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit.În cazul în care executarea silită s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile, întoarcerea executării se va face prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcţie de rata inflaţiei, cu excepţia situaţiei când îşi găseşte aplicare art. 449.";– Art. 404^2: "În cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării.Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul.Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. 1 şi 2, cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind liberul acces la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi şi art. 129 alin. (1) privind folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 404^1 şi ale art. 404^2 din Codul de procedură civilă, s-a pronunţat prin mai multe decizii şi, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale.Astfel, prin Decizia nr. 627 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 30 iunie 2009, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 404^1 din Codul de procedură civilă se referă exclusiv la cazurile în care a fost desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită. Desfiinţarea acestor acte putea fi dispusă numai de instanţa judecătorească, în urma examinării temeiniciei şi legalităţii lor. La soluţionarea cererii de întoarcere a executării, de asemenea, numai instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească dacă cel care o solicită este sau nu îndreptăţit să obţină restituirea bunului ori a valorii luate prin executarea silită. În această privinţă, art. 404^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă prevede că „Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit”. Creditorul are dreptul neîngrădit de a cere în justiţie valorificarea creanţelor sale şi, la nevoie, executarea silită a acestora, iar debitorul şi orice altă persoană interesată au dreptul să conteste, tot în justiţie, titlul executoriu şi executarea silită însăşi.De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar, în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţării titlului executoriu sau a însăşi executării silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 404^1 şi ale art. 404^2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Arpad Osvath în Dosarul nr. 33.744/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește