DECIZIE nr. 295 din 11 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Constantin Colţatu în Dosarul nr. 24.993/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 24.993/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.Excepţia a fost ridicată de Constantin Colţatu într-o acţiune comercială având ca obiect autorizare convocare AGA.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 şi art. 135. În acest sens, arată că, "prin posibilitatea ca o minoritate să convoace, prin intermediul instanţei, AGA, deşi majoritatea acţionarilor s-ar opune, se aduce atingere dreptului de proprietate asupra acţiunilor al acţionarilor majoritari şi principiilor constituţionale privind economia de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă, privind libertatea comerţului."Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, dispoziţii modificate prin art. I punctul 66 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006.Aceste dispoziţii de lege au următoarea redactare:"(1) Consiliul de administraţie, respectiv directoratul, convoacă de îndată adunarea generală, la cererea acţionarilor reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel şi dacă cererea cuprinde dispoziţii ce intră în atribuţiile adunării.(2) Adunarea generală va fi convocată în termen de cel mult 30 de zile şi se va întruni în termen de cel mult 60 de zile de la data primirii cererii. … (3) În cazul în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanţa de la sediul societăţii, cu citarea consiliului de administraţie, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acţionarii care au formulat cererea. Prin aceeaşi încheiere instanţa aprobă ordinea de zi, stabileşte data de referinţă prevăzută la art. 123 alin. (2), data ţinerii adunării generale şi, dintre acţionari, persoana care o va prezida. … (4) Costurile convocării adunării generale, precum şi cheltuielile de judecată, dacă instanţa aprobă cererea conform alin. (3), sunt suportate de societate." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 44 referitoare la Dreptul de proprietate privată şi art. 135 privind Economia.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat nu conţine nicio normă contrară prevederilor constituţionale menţionate mai sus. Acest text de lege acordă instanţei de judecată posibilitatea de a autoriza convocarea adunării generale numai în măsura în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul nu fac acest lucru în urma solicitării acţionarilor ce reprezintă cel puţin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel.Potrivit aceluiaşi text de lege, instanţa judecătorească poate hotărî prin încheiere doar în ceea ce priveşte convocarea adunării generale, stabilirea datei de referinţă pentru acţionarii îndreptăţiţi să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul adunării generale, a datei ţinerii adunării generale, precum şi referitor la desemnarea dintre acţionari a persoanei care o va prezida. Prin urmare, intervenţia instanţei, dincolo de deblocarea activităţii societăţii comerciale, la cererea unora dintre acţionari, nu permite nicio imixtiune în activitatea internă a societăţii, aceasta urmând a se realiza în deplină concordanţă cu principiul autonomiei de decizie a organelor de conducere, care rămân libere a hotărî cu privire la operaţiunile comerciale întreprinse de agentul economic, în condiţiile legii.Astfel a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, concretizată prin Decizia nr. 416 din 11 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 2 decembrie 2003, şi Decizia nr. 713 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 7 decembrie 2006, iar raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Constantin Colţatu în Dosarul nr. 24.993/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește