DECIZIE nr. 294 din 27 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAndreea Costin – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Again” – S.R.L. din Meolo, Italia, în Dosarul nr. 814/88/2011 al Tribunalului Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.129D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 814/88/2011, Tribunalul Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Again” – S.R.L. din Meolo, Italia cu prilejul soluţionării unei cauze având ca obiect emiterea unei ordonanţe de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin normele legale criticate se nesocotesc prezumţia că debitorul nu datorează nimic şi dreptul la un proces echitabil.Se arată că textele de lege criticate nesocotesc principiul procesului civil care presupune dobândirea, inclusiv prin control judiciar, a unui titlu legal şi temeinic, precum şi dublul grad de jurisdicţie consacrat de legea procesual civilă.Menţionează că judecata în fond priveşte raportul litigios dedus soluţionării, iar judecata în recurs priveşte un control judiciar al hotărârii pronunţate. Însă, conform procedurii speciale instituite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, partea împotriva căreia s-a pronunţat o hotărâre nefavorabilă este lipsită de posibilitatea declanşării unui control judiciar eficient cu privire la aceasta, aflându-se astfel în situaţia restrângerii unui drept, respectiv dreptul la un proces echitabil, precum şi limitarea accesului la justiţie.De asemenea, autorul arată că legiuitorul a acordat protecţie judiciară relei-credinţe a creditorului, orice pretins creditor fiind favorizat economic prin intrarea în patrimoniul acestuia a unei sume nedatorate şi folosirea în timp îndelungat a acesteia, chiar şi în condiţiile în care, eventual, după o perioadă de timp, ar fi obligat să o restituie. În acest fel, judecata este lipsită de aspectele sale obiective printr-o discriminare nepermisă şi nejustificată a părţilor raportului juridic.Autorul consideră că textele legale criticate induc neechivoc arbitrariul, distorsionează mediul economic, vatămă drepturile şi interesele legitime ale agenţilor economici.Potrivit textelor legale criticate, autorul arată că pretinsul creditor, în prezenţa titlului executoriu nelegal, va avea tot interesul de a-l pune în executare, în acest fel ieşind din patrimoniul pretinsului debitor o sumă de bani pentru un timp îndelungat. Astfel, pretinsul debitor va fi obligat la atragerea de surse prin angajarea de credite, cu implicarea suportării costului acestora şi a dobânzii, ceea ce reprezintă o pagubă. În opinia autorului plata nedatorată menţionată poate conduce de la insolvenţă la insolvabilitate, caz în care vătămarea intereselor legitime ale comerciantului apare ca gravă şi iremediabilă.Tribunalul Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 consacră o procedură de soluţionare a litigiilor născute din întârzierea plăţilor în tranzacţiile comerciale şi se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale. De asemenea, instanţa arată că debitorul beneficiază de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil în condiţiile unei proceduri guvernate de celeritate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007, şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 118/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008. Titlul ordonanţei a fost modificat prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, aceasta fiind în prezent intitulată: „Ordonanţă de urgenţă privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti”. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 13 alin. (3): "Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă.";– Art. 14 alin. (1): "Ordonanţa de plată, devenită irevocabilă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate, art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului cu raportare la art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 privind protecţia proprietăţii private din Primul Protocol la Convenţie şi art. 7 privind egalitatea în drepturi a persoanelor şi art. 8 privind dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Totodată, se consideră a fi încălcate şi art. II-107 alin. (2) privind dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa cu referire la art. 2 din Tratatul de aderare din 25 aprilie 2005.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, precum şi actele depuse la dosarul Curţii Constituţionale se constată următoarele:În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a art. 13 alin. (3), Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, textele de lege criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât la momentul ridicării excepţiei de neconstituţionalitate nici măcar nu s-a emis ordonanţa de plată.Or, cererea în anulare este o cale de atac împotriva acestei ordonanţe, iar excepţia de neconstituţionalitate nu poate privi o eventualitate, interesul celui ce ridică excepţia trebuind să fie născut, actual şi direct.Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă criticată, Curtea constată, de asemenea, că aceasta este inadmisibilă, întrucât susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizează o fază ulterioară emiterii ordonanţei de plată. Fiind criticat caracterul executoriu al acesteia, într-o etapă procesuală anterioară pronunţării hotărârii judecătoreşti care cuprinde ordonanţa de plată, problemele de neconstituţionalitate care vizează art. 14 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă pot fi invocate numai în faza de executare a hotărârii. În acest sens, art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 prevede posibilitatea debitorului de a formula contestaţie la executare împotriva executării silite a ordonanţei de plată, potrivit dreptului comun.Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, contestaţia la executare este mijlocul procesual prin care cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, prin neobservarea ori ignorarea condiţiilor şi formalităţilor stabilite de procedura execuţională, se pot adresa instanţei competente în vederea desfiinţării sau anulării formelor ori actelor de executare nelegale.În concluzie, Curtea reţine că prevederile legale criticate nu îndeplinesc condiţia legăturii cu cauza prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (3) şi art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Again” – S.R.L. în Dosarul nr. 814/88/2011 al Tribunalului Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește