DECIZIE nr. 293 din 5 noiembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorIoana Marilena Chiva – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Agache Costica în Dosarul nr. 16.251/2001 al Judecătoriei Galaţi.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale, deoarece controlul ierarhic, ca principiu constituţional al activităţii procurorilor, nu poate fi înţeles fără subordonare. De asemenea, se apreciază ca dispoziţiile legale criticate reglementează conţinutul controlului ierarhic prevăzut de art. 131 alin. (1) din Constituţie, neadaugand la prevederea constituţională menţionată nici un alt principiu, asa cum susţine autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 13 iunie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 16.251/2001, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de inculpatul Agache Costica într-o cauza penală având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnatura privată, prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2), respectiv de art. 290 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 131 alin. (1) referitoare la statutul procurorilor, deoarece "controlul ierarhic, ca principiu ce guvernează activitatea procurorilor, este incompatibil cu substituirea procurorului ierarhic superior în atribuţiile ce revin prin lege procurorului ierarhic inferior, nefiind de conceput ca procurorul ierarhic superior sa şi controleze şi să îşi aroge şi dreptul de a efectua lucrări şi desfăşura activităţi ce revin celui pe care îl controlează". De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază ca a fost adăugat la principiile constituţionale care reglementează activitatea procurorilor încă un principiu, acela "al subordonarii ierarhice, caracteristic organizării şi funcţionarii vechii procuraturi, care a fost înlăturat o dată cu adoptarea şi intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991".Judecătoria Galaţi considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu adauga la principiile prevăzute de art. 131 alin. (1) din Constituţia României un nou principiu, ci vin doar sa nuanteze şi sa precizeze conţinutul principiului controlului ierarhic. Conform opiniei instanţei, datorită statutului procurorilor, care, deşi magistraţi, nu sunt independenţi precum judecătorii, controlul ierarhic se realizează de către procurorii ierarhic superiori, aceştia având dreptul de a suspenda ori de a infirma actele şi dispoziţiile procurorilor în subordine, fiind de neconceput ca procurorul care controlează sa nu poată efectua el însuşi actele verificate.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "Constituţia numai enunta principiul controlului ierarhic care guvernează activitatea procurorilor, urmând ca legea sa stabilească conţinutul concret al acestui principiu". De asemenea, subordonarea ierarhica diferentiaza statutul procurorilor de cel al judecătorilor şi, ca o consecinţa, procurorul ierarhic superior poate să suspende, sa infirme actele procurorilor în subordine, sa dea dispoziţii acestora şi, mai mult, sa îndeplinească atribuţiile procurorilor în subordine.Avocatul Poporului considera ca susţinerile autorului cu privire la adăugarea unui principiu ce guvernează activitatea procurorilor la cele prevăzute de art. 131 alin. (1) din Constituţie sunt neintemeiate. Principiul controlului ierarhic prevăzut de Constituţie exprima un mod de organizare a atribuţiilor procurorilor, precum şi o formă de control judiciar. De altfel, dispoziţiile legale criticate se referă la îndeplinirea oricăror atribuţii ale procurorului ierarhic inferior de către procurorul ierarhic superior, numai în cazurile în care procurorii din subordine ar emite acte sau dispoziţii contrare legii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut: „Procurorul ierarhic superior poate să îndeplinească oricare dintre atribuţiile procurorilor în subordine […].”În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 131 alin. (1), care au următorul conţinut: "Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate prevăd posibilitatea procurorului ierarhic superior de a îndeplini oricare dintre atribuţiile procurorilor în subordine, ceea ce, în opinia autorului, ar adauga la dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală un nou principiu, acela al subordonarii. Prevederile art. 131 fac parte din secţiunea a 2-a – "Ministerul Public" a capitolului VI – "Autoritatea judecătorească" din titlul III – "Autorităţile publice" al Constituţiei şi reglementează cele trei principii care guvernează activitatea procurorilor, şi anume: principiul legalităţii, principiul imparţialităţii şi principiul controlului ierarhic.Principiul subordonarii ierarhice sau al unităţii de acţiune a membrilor Ministerului Public, specific acestei instituţii, semnifica legătură existenta între magistraţii care compun Ministerul Public, în virtutea căreia aceştia sunt obligaţi să se supună sefilor lor, adică să efectueze sau să se abţină de la efectuarea unor acte, din ordinul acestora.În sistemul consacrat prin Constituţia din 1991, principiul subordonarii ierarhice a procurorilor a fost formulat într-o maniera mai puţin rigida sub denumirea de "control ierarhic", pentru armonizarea lui cu celelalte doua principii prevăzute de art. 131 alin. (1), şi anume principiul legalităţii şi principiul imparţialităţii.Ca urmare a consacrării prin Constituţie a principiului controlului ierarhic în activitatea procurorilor, art. 28 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, care este inclus în capitolul I – „Dispoziţii comune” al titlului III – „Ministerul Public”, stabileşte conţinutul şi limitele acestui principiu. În conformitate cu prevederile alin. 3 al articolului menţionat, procurorul ierarhic superior poate să îndeplinească oricare dintre atribuţiile procurorilor în subordine şi sa suspende ori sa infirme actele şi dispoziţiile acestora.De asemenea, legiuitorul instituie o serie de limitări ale principiului controlului ierarhic, procurorul ierarhic superior putând sa suspende ori sa infirme actele şi dispoziţiile procurorului în subordinea sa numai în cazul în care acestea sunt contrare legii. În acest sens, numai dispoziţiile date în conformitate cu legea sunt obligatorii pentru procurorii în subordine, iar procurorul este liber să prezinte în instanţa concluziile pe care le considera întemeiate potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauza. Totodată procurorul ierarhic superior nu are dreptul sa impună procurorilor în subordine efectuarea unor acte sau luarea unor măsuri contrare convingerii acestora din urma, întemeiate pe analiza cazurilor pe care le instrumenteaza şi a normelor de drept aplicabile.Curtea constata ca, în virtutea statutului procurorilor consacrat de Constituţie, diferit de cel al judecătorilor, care sunt independenţi, controlul ierarhic în activitatea procurorilor nu se poate realiza fără posibilitatea efectuării actelor şi lucrărilor de către însuşi procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa. Ca urmare, dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotriva, dezvolta principiul constituţional al controlului ierarhic în activitatea procurorilor, reprezentând totodată o garanţie legală a respectării dispoziţiilor constituţionale.În acelaşi sens, Curtea observa ca în jurisprudenta sa referitoare la noţiunea de "magistrat" Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca în cazul magistratului abilitat de lege sa exercite funcţii judiciare nu este exclusa orice subordonare faţă de alţi magistraţi (de exemplu, cauza Schiesser contra Elvetiei 1979, cauza Huber contra Elvetiei, 1990, şi cauza Brincat contra Italiei, 1992).Ca atare, susţinerile autorului excepţiei conform cărora art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992, republicată, ar adauga un nou principiu la acela al controlului ierarhic în activitatea procurorilor, incalcand astfel prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie, sunt neintemeiate şi urmează a fi respinse.Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 3 teza întâi din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Agache Costica în Dosarul nr. 16.251/2001 al Judecătoriei Galaţi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiva––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește