DECIZIE nr. 293 din 11 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (5) şi art. 151 alin. (9) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (5) şi art. 151 alin. (9) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială Rombell Securities – S.A. din Bucureşti, Ion Duşu şi Adrian Băjenaru în Dosarul nr. 2.958/269/2007 al Judecătoriei Olteniţa.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu autorul Societatea Comercială Rombell Securities – S.A. din Bucureşti s-a întors cu menţiunea "destinatar mutat de la adresă."Preşedintele acordă cuvântul asupra acestui incident procedural.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită, autorul fiind obligat să aducă la cunoştinţa Curţii orice schimbare de sediu pe durata procesului.Curtea apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită cu aplicarea art. 98 din Codul de procedură civilă.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.958/269/2007, Judecătoria Olteniţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 150 alin. (5) şi art. 147 alin. (9) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de înscriere în cartea funciară a ipotecii asupra unui bun imobil sechestrat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se consideră că dispoziţiile legale atacate sunt neconstituţionale, întrucât limitează posibilitatea proprietarilor bunurilor sechestrate şi a creditorilor acestora de a dispune de bunurile respective, lăsând la latitudinea organului fiscal competent aprobarea actelor de dispoziţie asupra acestora.Judecătoria Olteniţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece prin textele de lege criticate se creează o inegalitate între creditorul fiscal şi ceilalţi creditori.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se află în ipoteza prevăzută de normele juridice supuse controlului, iar legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Prin Încheierea din 8 noiembrie 2007, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 150 alin. (5) şi ale art. 149 alin. (9) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Aceste texte de lege au fost renumerotate după republicarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, fiind cuprinse în art. 154 alin. (5) şi în art. 151 alin. (9) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, asupra cărora Curtea se va pronunţa prin prezenta decizie.Excepţia este raportată la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 20, ale art. 44 alin. (1) şi (2), ale art. 45, 53, 135, ale art. 136 alin. (5) şi ale art. 142 alin. (1), precum şi la cele ale art. 13, 17 şi 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine următoarele:Textele de lege criticate sunt norme de procedură adoptate de legiuitor în acord cu competenţele sale statuate prin art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală şi nu aduc atingere principiilor constituţionale şi convenţionale invocate.Astfel, Curtea constatată că, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar, potrivit art. 136 alin. (5), proprietatea privată este inviolabilă în condiţiile legii organice, astfel încât legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.Executarea silită a bunurilor imobile ale debitorului presupune aplicarea sechestrului asupra acestora de către executorul fiscal. Măsura sechestrului constă în indisponibilizarea bunurilor care formează obiectul executării, având ca scop conservarea acestora, şi apare ca o măsură raţională, pe care legiuitorul are competenţa să o adopte, în conformitate cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie.Prin aceasta legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea riscului la care este expus creditorul fiscal, şi anume situaţia în care, deşi se află în posesia unui titlu executoriu, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l executa ca urmare a manoperelor debitorului.Pe de altă parte, legiuitorul a avut în vedere şi interesul public al recuperării creanţelor fiscale, sursă de alimentare a bugetului general consolidat.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A) d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 154 alin. (5) şi art. 151 alin. (9) şi (10) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială Rombell Securities – S.A. din Bucureşti, Ion Duşu şi Adrian Băjenaru în Dosarul nr. 2.958/269/2007 al Judecătoriei Olteniţa.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește