DECIZIE nr. 292 din 24 februarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 4/1953 – Codul familiei şi ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 4/1953 – Codul familiei şi ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Mihaela Brânduşa Scotniţchi în Dosarul nr. 4.901/314/2009 al Tribunalului Suceava – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilă, apreciind că aspectele invocate nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci tind spre modificarea şi completarea reglementării criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.901/314/2009, Tribunalul Suceava – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 4/1953 – Codul familiei, precum şi ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Mihaela Brânduşa Scotniţchi într-o cauză civilă având ca obiect divorţ cu minori – apel.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate, care reglementează motivele de desfacere a căsătoriei şi modalitatea de stabilire a relaţiilor personale cu minorul, sunt neconstituţionale, întrucât acestea au o formulare mult prea vagă şi imprecisă ce permite cu uşurinţă desfacerea căsătoriei din "motive temeinice", fără a oferi şi o definire detaliată a acestora. Totodată, susţine că prevederile art. 15 din Legea nr. 272/2004 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2), deoarece permit părintelui divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul de a avea legături personale cu acesta, fără a se institui o serie de măsuri asigurătorii şi garanţii ce se impun a fi luate cu privire la exercitarea efectivă a relaţiilor personale, în acord cu interesul superior al minorului.Tribunalul Suceava – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că reglementarea criticată nu contravine normelor constituţionale indicate şi invocă în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost stabilit de instanţa de judecată prin încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 38 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 4/1953 – Codul familiei, precum şi ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.Curtea observă că, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia, din eroare, a indicat ca fiind neconstituţionale prevederile art. 38^2 alin. 1 din Codul familiei, întrucât, din examinarea criticilor formulate în notele scrise depuse la dosar reiese în mod cert că obiect al excepţiei îl constituie prevederile art. 38 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 4/1953 – Codul familiei, şi nu cele ale art. 38^2 alin. 1 din acelaşi cod.Curtea constată că, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, ca urmare a modificărilor şi completărilor aduse Codului familiei prin Legea nr. 202/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, soluţia legislativă criticată, reglementată prin art. 38 alin. 1 şi 2 din Codul familiei, a fost preluată în cuprinsul art. 37 alin. 2 lit. a) şi b).Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa îl constituie prevederile art. 37 alin. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 4/1953 – Codul familiei şi ale art. 15 din Legea nr. 272/2004, care au următoarea redactare:– Art. 37 alin. 2 din Codul familiei: "Căsătoria se poate desface prin divorţ. Divorţul poate avea loc:a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi; … b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;"; … – Art. 15 din Legea nr. 272/2004: „(1) În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin:a)întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; … c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit; … d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul; … e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul; … f) transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul. … (2) Transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum şi a dispoziţiilor speciale vizând confidenţialitatea şi transmiterea informaţiilor cu caracter personal." … Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 26 alin. (1) şi (2) privind viaţa intimă, familială şi privată, precum şi celor ale art. 11 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, raportate la prevederile Convenţiei cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 şi ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, precum şi la prevederile Convenţiei asupra relaţiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003, semnată de România la 17 iulie 2006 şi ratificată prin Legea nr. 87/2007.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în concret, critica autorului acesteia vizează deficienţe de reglementare, deoarece, aşa cum reiese din susţinerile sale, prevederile de lege supuse controlului, care reglementează motivele de desfacere a căsătoriei şi modalitatea de stabilire a relaţiilor personale cu minorul, au o formulare mult prea vagă şi imprecisă ce permite cu uşurinţă desfacerea căsătoriei din "motive temeinice", fără a oferi şi o definire detaliată a acestora.De asemenea, acesta susţine că prevederile art. 15 din Legea nr. 272/2004 sunt neconstituţionale, deoarece permit părintelui divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul de a avea legături personale cu acesta, fără a se institui o serie de măsuri asigurătorii şi garanţii ce se impun a fi luate cu privire la exercitarea efectivă a relaţiilor personale, în acord cu interesul superior al minorului.Aşa fiind, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. Astfel, controlul de constituţionalitate se efectuează numai prin raportare la prevederile şi principiile Constituţiei, coordonarea, formularea şi explicitarea legislaţiei în vigoare fiind de competenţa autorităţii legiuitoare.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 lit. a) şi b) din Legea nr. 4/1953 – Codul familiei şi ale art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Mihaela Brânduşa Scotniţchi în Dosarul nr. 4.901/314/2009 al Tribunalului Suceava – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește