DECIZIE nr. 292 din 11 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vica Rodica Covalciuc în Dosarul nr. 4.764/30/2007 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosar autorul excepţiei a depus o cerere prin care ridică şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 149, art. 163 şi art. 166 din Codul de procedură civilă, precum şi a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, a Legii fondului funciar nr. 18/1991, a Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, şi a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Totodată, solicită încuviinţarea acordării de asistenţă judiciară gratuită.Preşedintele acordă cuvântul asupra cererilor autorului.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de ridicare a unor excepţii de neconstituţionalitate direct în faţa Curţii, iar cu privire la cererea de asistenţă judiciară, lasă la aprecierea Curţii.Deliberând, Curtea respinge cererile, reţinând că art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 se referă la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în faţa „instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial”, iar sesizarea Curţii se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia printr-o încheiere. Or, în speţă, instanţa a dispus sesizarea Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respingând ca inadmisibilă excepţia ce priveşte celelalte texte de lege.Referitor la cererea de asistenţă judiciară, Curtea apreciază că aceasta trebuie să fie adresată instanţei care judecă fondul cauzei, în scopul respectării procedurii de judecată prevăzute de lege.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, solicitând păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.764/30/2007, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei încheieri premergătoare prin care autoarei i s-a pus în vedere să-şi precizeze acţiunea.În motivarea excepţiei se consideră că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu permit exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii prin care instanţa pune în vedere părţii să îşi precizeze cererea.Tribunalul Timiş – Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, făcând referire la jurisprudenţa Curţii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii."Excepţia este raportată la prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare şi ale art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.Examinând excepţia, Curtea observă că asupra dispoziţiilor de lege criticate s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 201 din 4 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 6 noiembrie 2002, statuând că liberul acces la justiţie presupune şi accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie. Totodată, Curtea a reţinut că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Curtea a constatat, de asemenea, că stabilirea regulii conform căreia încheierile premergătoare – cu excepţia celor prin care s-a întrerupt cursul judecăţii – nu pot fi atacate cu apel decât odată cu fondul împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului şi contribuie, prin aceasta, la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.Pentru aceste considerente nu poate fi reţinută critica privind încălcarea prevederilor art. 21 şi 24 din Constituţie.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte, şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.În final, Curtea observă că dispoziţiile art. 51 şi 52 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vica Rodica Covalciuc în Dosarul nr. 4.764/30/2007 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește