DECIZIE nr. 291 din 5 noiembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii, excepţie ridicată de Mircea Craciunoiu în Dosarul nr. 10.194/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal răspunde Societatea Comercială "SOVINVEST" – S.A., reprezentată prin avocat Gabriel Tutoiu, constatandu-se lipsa autorului excepţiei şi a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 215C/2002, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Societatea Comercială "EUROGIL" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.195/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială. La apelul nominal răspunde Societatea Comercială "SOVINVEST" – S.A., reprezentată prin avocat Gabriel Tutoiu, constatandu-se lipsa autorului excepţiei şi a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul părţilor prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 215C/2002 la Dosarul nr. 213C/2002.Reprezentantul părţilor prezente solicita respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate pentru considerentele expuse în notele scrise depuse la dosare.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 333/2001, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii. Se menţionează, în acest sens, Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:Prin încheierile din 22 ianuarie 2002, pronunţate în dosarele nr. 10.194/2000 şi nr. 10.195/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 333/2001. Excepţia a fost ridicată de Mircea Craciunoiu şi de Societatea Comercială „EUROGIL” – S.R.L. din Bucureşti în cadrul unor dosare având ca obiect plata contravalorii unităţilor de fond pe care aceştia le deţin.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, al căror conţinut este identic, se susţine ca textul de lege criticat încalcă art. 21 şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, fără să se arate însă în ce consta aceasta încălcare.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială apreciază ca dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 333/2002 nu contravin textelor din Constituţie invocate ca fiind incalcate.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arata ca dispoziţiile textului de lege criticat nu ingradesc accesul liber la justiţie, "câtă vreme cauza în care reclamantul a ridicat aceasta excepţie îşi urmează cursul, doar locul unuia dintre pârâţi fiind luat de către Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare". Pentru aceleaşi argumente se considera că nu sunt incalcate nici prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu referire la contrarietatea dintre art. 14 alin. (2) din lege şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, opineaza ca acest articol "nu aduce atingere dreptului statului de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinţă bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau a amenzilor".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii, potrivit căruia „Oficiul pentru Recuperarea Creanţelor Bancare se subroga în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale Casei de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. şi dobândeşte calitatea procesuala pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită”.În opinia autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate, acest text de lege contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la "Accesul liber la justiţie" şi ale art. 20 alin. (2) privind prioritatea reglementărilor internaţionale ratificate de România, ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacra "Dreptul la un proces echitabil", precum şi ale art. 1 – "Protecţia proprietăţii" – din Protocolul adiţional la Convenţie, fără însă să se formuleze vreun argument din care să rezulte în ce consta aceasta contrarietate.Examinând excepţiile de neconstituţionalitate ridicate, Curtea Constituţională observa ca nici din conţinutul încheierilor de sesizare, nici din cererile prin care excepţiile au fost invocate în faţa instanţei de judecată nu rezultă motivele pentru care autorii acestora considera ca art. 14 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 încalcă textele din Constituţie menţionate. Or, din art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, care stabileşte ca orice sesizare trebuie motivată, coroborat cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi cu cele ale art. 23 din aceeaşi lege, potrivit cărora Curtea se pronunţa asupra constituţionalităţii dispoziţiei legale criticate numai în limitele sesizării, rezultă ca excepţiile ridicate în aceste dosare urmează a fi respinse. Altminteri ar insemna ca jurisdicţia constituţională să se substituie părţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate, exercitând astfel, sub acest aspect, un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil, câtă vreme de esenta controlului pe calea excepţiei de neconstituţionalitate este exercitarea acestuia la sesizarea subiectelor prevăzute de lege.În acest sens a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenta sa, din care menţionăm, de exemplu, Decizia nr. 96 din 27 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 31 mai 2001. Aceasta jurisprudenta îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, deoarece în cursul dezbaterilor nu au rezultat elemente noi de natura să justifice schimbarea ei.Pe de altă parte, cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 333/2001, prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie, ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 28 din 30 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 1 martie 2002, iar cele statuate, de asemenea, îşi menţin valabilitatea.În sfârşit, invocarea încălcării, prin textul de lege criticat, a prevederilor constituţionale ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, nu poate fi reţinută, de vreme ce acest drept este confirmat prin soluţionarea cauzei de către instanţa de judecată, precum şi prin soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 333/2001 privind unele măsuri pentru diminuarea consecinţelor încetării răscumpărării de unităţi de fond de către Fondul Naţional de Investiţii, excepţie ridicată de Mircea Craciunoiu şi de Societatea Comercială „EUROGIL” – S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 10.194/2000 şi nr. 10.195/2000 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 noiembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește