DECIZIE nr. 290 din 28 martie 2006

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 20/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 346 din 17 aprilie 2006
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 456 18/07/2001
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 456 18/07/2001 ART. 1
ActulREFERIRE LAOUG 207 15/11/2000
ActulREFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA (R) 01/01/1968 ART. 27
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 9 – II^2 din Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarilena Mincă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 9 – II^2 din Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Cucu în Dosarul nr. 6.251/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă personal Viorel Cucu, autor al excepţiei, procedura de citare fiind legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecată. De asemenea, arată că "în condiţiile în care judecătoria a judecat, în primă instanţă, infracţiunea de tâlhărie, după intrarea în vigoare a Legii nr. 456/2001, competenţa, după materie, în judecarea apelului revenea Curţii de Apel Bucureşti, instanţă care, prin Decizia nr. 723 din 29 septembrie 2005, a concluzionat că prevederile art. 1 pct. 9 din Legea nr. 456/2001 sunt neconstituţionale, invocând faptul că nu au fost modificate prevederile art. 27 pct. 2 din Codul de procedură penală, iar competenţa în judecarea apelului revine tribunalului şi nicidecum Curţii de Apel Bucureşti, astfel cum prevede Legea nr. 456/2001„.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 6.251/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 9 – II^2 din Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, excepţie ridicată de Viorel Cucu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece "în condiţiile în care judecătoria a judecat, în primă instanţă, infracţiunea de tâlhărie, după intrarea în vigoare a Legii nr. 456/2001, competenţa după materie privind judecarea apelului revenea Curţii de Apel Bucureşti”, ceea ce nu s-a realizat în cauză, fiind încălcate astfel dispoziţiile constituţionale privind accesul liber la justiţie şi cele referitoare la exercitarea căilor de atac.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este nefondată, deoarece "prin modificările impuse de textul de lege criticat nu s-a încălcat accesul liber la justiţie şi nici accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 9 – II^2 din Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu următorul cuprins: „Hotărârile pronunţate înainte de data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă sunt supuse căilor de atac ordinare prevăzute în această lege”.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin aceste dispoziţii legale sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi pe cele ale art. 129, privind folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".Potrivit art. I pct. 9 – II^2 din Legea nr. 456/2001, hotărârile pronunţate înainte de data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă sunt supuse căilor de atac ordinare prevăzute în această lege. Această reglementare trebuie înţeleasă, astfel cum a reţinut în opinia sa şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că acele cauze care înainte de modificarea competenţei după materie au fost judecate în primă instanţă de judecătorii se vor judeca în apel de tribunale, chiar dacă acestea au devenit competente să judece acele cauze în primă instanţă. Apelul nu poate fi judecat în astfel de situaţii de curtea de apel, aşa cum susţine autorul excepţiei, deoarece în desfăşurarea etapelor ierarhice ale jurisdicţiei penale căile de atac nu pot fi parcurse decât în ordinea ierarhică stabilită de lege.Chiar dacă, prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială, tribunalul urmează să soluţioneze apelul declarat împotriva hotărârii pronunţate de judecătorie, soluţia legislativă adoptată nu relevă nici un fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa unei reglementări cu caracter tranzitoriu, părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, principiul accesului liber la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza acele proceduri în formele şi în modalităţile instituite de lege.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 9 – II^2 din Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Cucu în Dosarul nr. 6.251/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x