DECIZIE Nr. 29*) din 30 martie 1994

Notă …
*) Definitivă prin nerecurare. Viorel Mihai Ciobanu – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorAntonie Iorgovan – judecătorFlorentina Geangu – magistrat-asistentConvocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, completul de judecată, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Comisia de lichidare a patrimoniului C.A.P.-Lespezi, printr-un proces-verbal încheiat la data de 7 februarie 1992, a vîndut doamnei Achiz Aisea o clădire în care functionase sediul acestei cooperative. Primarul comunei Dobromir, unde se afla clădirea, a solicitat Judecătoriei Medgidia constatarea nulităţii absolute a vinzarii, întrucît ea a avut loc cu încălcarea prevederilor art. 28 alineatul ultim al Legii fondului funciar nr. 18/1991. Potrivit acestui text de lege, sediile fostelor C.A.P.-uri trec, fără plata, în proprietatea primăriilor, respectiv a consiliilor locale. Pirita Achiz Aisea, în afară de intimpinarea formulată prin care cere respingerea acţiunii, a formulat şi o cerere reconvenţională prin care solicită, dacă acţiunea va fi admisă, obligarea reclamantului la suportarea contravalorii reparaţiilor şi a imbunatatirilor pe care le-a făcut la clădirea cumpărată. În acest cadru, instanţa , din oficiu, prin Încheierea din data de 24 ianuarie 1994, a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991 pe temeiul următoarelor motive: – acţiunea în anulare a vinzarii, intemeiata pe art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, ar fi o expropriere de fapt, fără despăgubiri, contrară art. 41 din Constituţie; – art. 28 alineatul ultim din legea sus-menţionată nu lamureste cine urmează a suporta îmbunătăţirile aduse de constructorul de rea-credinţa. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinînd încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, precum şi dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, retine următoarele: Primul motiv, invocat în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, legat de caracterizarea acţiunii de anulare a vinzarii ca fiind o expropriere de fapt, fără despăgubiri, este nejustificat cît timp aceasta acţiune se întemeiază pe încălcarea unei norme imperative, şi anume art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991. Consecinţele nulităţii absolute nu pot fi confundate cu exproprierea, întrucît ele nu reprezintă trecerea silită a unui bun din proprietatea privată în proprietatea publică cît timp actul nul este desfiinţat de la încheierea lui, asa încât în nici un fel nu poate constitui temei pentru dobindirea unui drept. Astfel, în situaţia admiterii acţiunii, pârâtul nu pierde dreptul de proprietate asupra unui bun pe care legal l-a dobândit, ci nu dobîndeşte acest drept, actul pentru dobindirea lui fiind contrar legii. Şi cel de-al doilea motiv, referitor la soluţionarea consecinţelor legate de pagubirea constructorului de rea-credinţa este, de asemenea, nejustificat, întrucît acest aspect reprezintă o problemă de interpretare şi aplicare a legii şi nu de constituţionalitate. Numai instanţa de judecată poate stabili dacă la data apariţiei Legii nr. 18/1991 imobilul, în cauza dedusă judecaţii, mai era sediul C.A.P.- Lespezi, dacă îmbunătăţirile făcute de pirita reprezintă o imbogatire fără justa cauza a reclamantului sau dacă sunt incidente alte reguli şi principii de drept. De aceea este de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti să soluţioneze acest aspect, ţinând seama de principiile şi dispoziţiile legale în materie şi nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale să se substituie instanţelor judecătoreşti în calificarea juridică a situaţiilor deduse judecaţii sau în stabilirea modului în care un text, a cărui constituţionalitate nu poate fi negata, urmează a fi interpretat. În practica, este posibil ca prin efectul interpretării judecătoreşti să se încalce un drept constituţional, atunci când aceasta interpretare se abate de la normele legii fundamentale, dar aceasta este o problemă a carei soluţionare este posibila, în regimul nostru constituţional, numai prin intermediul căilor legale de atac. Dacă se are în vedere art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, rezultă ca în temeiul legii s-a constituit un drept de proprietate asupra imobilelor avute în vedere de text. Fiind o lege anterioară Constituţiei, nu se poate aplica regimul constituţional actual asupra modului de constituire a acestui drept, deoarece ar insemna să se încalce unul dintre principiile de baza ale Constituţiei – neretroactivitatea legii – prevăzut de art. 15 alin. (2), care se aplică şi legii fundamentale. Pe cale de consecinţa, prevederile art. 41 din Constituţie nu pot avea ca urmare desfiinţarea unui drept de proprietate constituit anterior intrării în vigoare a Constituţiei, dispoziţiile acesteia aplicindu-se numai în ce priveşte regimul acestui drept. Faţa de cele arătate, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca vadit nefondata, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A c), art. 24 alin. (2) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alineatul ultim din Legea nr. 18/1991, ridicată, din oficiu, de Judecătoria Medgidia, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 6095/1993 al acestei instanţe. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește