DECIZIE nr. 29 din 22 februarie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112/1998



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112/1998, excepţie invocată de Societatea Comercială „Morarit Service” – S.A. din Craiova în Dosarul nr. 3.579/1999 al Tribunalului Dolj – Secţia civilă.La apelul nominal se constata lipsa părţilor: Societatea Comercială "Morarit Service" – S.A. din Craiova, Floarea Tacu, Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Dolj şi Ministerul Finanţelor.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, considerând ca prevederile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112 din 5 iunie 1998, nu contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, în art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi în art. 24 referitoare la dreptul la apărare. Considera ca, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul, ca unica autoritate legiuitoare a tarii, are latitudinea de a stabili prin lege anumite categorii de persoane sau de litigii scutite de plată taxei judiciare de timbru, fără ca prin aceasta să se creeze discriminări. Referitor la art. 21 din Constituţie, indicat de autorul excepţiei ca fiind, de asemenea, încălcat prin textul de lege criticat, menţionează că accesul liber la justiţie nu înseamnă gratuitatea justiţiei. Pe de altă parte, prin art. 21 din Constituţie nu se instituie nici o interdicţie cu privire la aplicarea unor taxe judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile formulate în justiţie. De asemenea, arata că nu au fost incalcate, prin dispoziţiile legale criticate, nici prevederile constituţionale referitoare la dreptul la apărare cuprinse în art. 24, întrucât scutirea de plată taxei judiciare de timbru acordată proprietarilor şi succesorilor acestora pentru acţiunile în restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 nu încalcă în nici un mod dreptul la apărare al autorului excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 11 noiembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 3.579/1999, Tribunalul Dolj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112 din 5 iunie 1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Morarit Service” – S.A. din Craiova.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcă prevederile art. 16 alin. (1), ale art. 21 şi 24 din Constituţie. Autorul excepţiei considera ca, prin scutirea de plată taxelor judiciare de timbru a proprietarilor sau a succesorilor acestora, în cererile introduse pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, se creează o discriminare vădită între cei care sunt scutiţi de plată taxei de timbru şi celelalte părţi implicate în proces, obligate la plata acestei taxe, incalcandu-se astfel principiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi garantarea dreptului la apărare. Se mai invoca şi încălcarea prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul oricărei persoane la un proces echitabil.Exprimandu-şi opinia, Tribunalul Dolj – Secţia civilă apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, deoarece scutirea de taxele judiciare de timbru este acordată numai proprietarilor imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi deci nu şi altor persoane, cărora li se va aplica dispoziţia legală generală privind obligativitatea plăţii taxei judiciare de timbru. Textul de lege criticat nu este contrar prevederilor art. 21 din Constituţie, deoarece accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acestuia, justiţia fiind un serviciu public al statului, iar taxa judiciară de timbru, o problemă de fiscalitate. Este echitabil ca o parte din cheltuielile efectuate de stat pentru acest serviciu public să fie suportate de cei care recurg la acesta, prin plata taxei judiciare de timbru. Norma legală criticata nu aduce atingere nici prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi şi nici dreptului la apărare garantat de Legea fundamentală prin art. 24. Pe de altă parte, autorul excepţiei, societate comercială, este reprezentat în justiţie prin consilier juridic, care exercită, în mod legal, dreptul la apărare pentru persoana juridică.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin textul de lege criticat nu s-au încălcat dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 şi 24. Voinţa legiuitorului rezultă în mod clar, şi anume ca numai proprietarii imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sa beneficieze de scutirea prevăzută. În continuare, Guvernul considera că nu au fost incalcate nici dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece acest text nu prevede gratuitatea justiţiei sau interdicţii cu privire la taxele în justiţie, iar conform art. 138 alin. (1) din Constituţie, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege. În final Guvernul face referiri la jurisprudenta Curţii Constituţionale, şi anume la Decizia Plenului nr. 1/1994, Decizia nr. 7/1993 şi Decizia nr. 97/1995, prin care Curtea a statuat ca "accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acesteia", justiţia fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cărui venituri contribuie toţi cetăţenii". Totodată Guvernul menţionează şi dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora Ministerul Finanţelor poate acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind legal sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112/1998, dispoziţii care au următoarea redactare:"Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: […]r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente." … Aceste prevederi sunt considerate neconstituţionale de autorul excepţiei, în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), ale art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi cu prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Textele constituţionale invocate prevăd:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … De asemenea, art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale prevede: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul criticii privind încălcarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea retine ca aceasta este neîntemeiată, deoarece instituirea de către legiuitor, prin textul de lege criticat, a unor excepţii de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituţional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind asadar la latitudinea legiuitorului sa stabilească scutiri de taxe sau impozite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, conform căruia "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". Asa fiind, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost lezate prevederile art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi.Curtea mai constata că nu au fost incalcate nici prevederile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece nu se poate susţine ca prin îndeplinirea de către justiţiabili a unei obligaţii cetăţeneşti, prevăzută de însăşi Legea fundamentală în art. 53 alin. (1), şi anume aceea de a plati taxe (în speta, taxe judiciare de timbru), s-a încălcat accesul liber la justiţie. De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia scutirile de taxe ar fi contrare Constituţiei, deoarece legiuitorul poate interveni oricând, în conformitate cu art. 138 alin. (1) din Constituţie, prin stabilirea atât a unor impozite şi taxe, cat şi a unor scutiri, cu condiţia ca acestea să fie dispuse prin lege. Prin urmare, constituie o prerogativa constituţională a legiuitorului de a stabili nu numai impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor de asigurări sociale de stat, prin lege, ci şi orice excepţii de la aceste obligaţii (cum este cea din prezenta cauza).Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la taxele judiciare de timbru prin mai multe decizii, printre care: Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, stabilind ca "accesul liber la justiţie nu presupune gratuitatea acesteia", justiţia fiind un serviciu public al statului, "iar costurile sale se suporta de la bugetul de stat la ale cărui venituri contribuie toţi cetăţenii".Curtea constata că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei sale, astfel încât soluţia de respingere a excepţiei, cat şi considerentele amintite îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi cu privire la încălcarea dreptului la apărare, deoarece textul de lege criticat nu aduce nici o atingere dreptului la apărare garantat de Constituţie prin art. 24. Într-adevăr instituirea de către legiuitor a unor scutiri de plată taxelor judiciare de timbru nu este de natura sa aducă atingere dreptului unei părţi de a se apara.Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea, prin dispoziţiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, a prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observa ca nici aceste prevederi nu au fost incalcate, deoarece prin stabilirea unor categorii de persoane şi de acţiuni scutite de plată taxei judiciare de timbru nu se poate susţine ca se încalcă dreptul persoanei la judecarea în mod echitabil, în mod public, într-un termen rezonabil, de o instanţa independenta şi impartiala. Obligaţia părţilor de a plati taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor principii, ci, dimpotriva, creează premise pentru realizarea unui asemenea proces echitabil, deoarece taxele judiciare de timbru servesc unei mai bune organizări şi funcţionari a serviciului public de realizare a justiţiei.Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmează să fie respinsă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Morarit Service” – S.A. din Craiova în Dosarul nr. 3.579/1999 al Tribunalului Dolj – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 februarie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Marioara Prodan––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește