DECIZIE nr. 29 din 18 ianuarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală şi art. 281 din Codul penal



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală şi art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de Vasile Anghel în Dosarul nr. 6.805/256/2009 al Judecătoriei Medgidia.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudenţa existentă în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.805/256/2009 (înregistrat în evidenţa A.N.S.P.C.P. 4.140), Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală şi art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de Vasile Anghel într-o cauză având ca obiect judecarea unei acţiuni penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 281 din Codul penal încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi şi art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativă, deoarece, de vreme ce Parlamentul nu poate adopta decât legi constituţionale, organice şi ordinare, este evident că nu poate emite o lege specială cu referire la exercitarea fără drept a profesiei. În plus, art. 115 alin. (1) din Constituţie "consfinţeşte împrejurarea în care Parlamentul poate adopta decât o singură lege specială" – legea prin care Guvernul este abilitat pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Prin urmare, legea specială invocată de art. 281 din Codul penal nu poate fi Legea nr. 51/1995, pentru că legea avocaturii este „lege organică, nu specială”.De asemenea, prevederile art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, deoarece, în cazul autorului excepţiei, procurorul, după ce a pus în mişcare acţiunea penală şi a dat rechizitoriu, nu l-a mai chemat pe inculpat pentru a-i aduce la cunoştinţă întregul material de urmărire penală existent la dosar. Face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 24 din 23 februarie 1999 prin care s-a declarat neconstituţională dispoziţia "…dacă socoteşte necesar…" din art. 257 din Codul de procedură penală.Judecătoria Medgidia opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Rezolvarea cauzelor şi art. 281 din Codul penal – Exercitarea fără drept a unei profesii, care au următorul conţinut:– Art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală: "Dacă procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele necesare şi legal administrate, procedează, după caz, astfel:1. când din materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat şi că acesta răspunde penal:a) dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecată;"; … – Art. 281 din Codul penal: "Exercitarea fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendă."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apărare, ale art. 73 alin. (1) referitoare la categoriile de legi şi ale art. 115 alin. (1) referitoare la delegarea legislativă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.293 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, statuând că „Incriminarea şi sancţionarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activităţi, pentru care se cere o anumită pregătire şi, în consecinţă, sunt supuse autorizării, exprimă necesitatea apărării unor valori sociale de o importanţă deosebită, inclusiv viaţa şi integritatea fizică şi psihică ale persoanei, precum şi interesele patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesiuni, precum aceea de medic, de farmacist sau de stomatolog, să fie practicate de persoane fără calificare şi fără răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare. Nu pot fi, de exemplu, toleraţi electricieni instalatori care efectuează lucrări de instalaţii electrice fără să aibă pregătirea şi, mai ales, răspunderea pe care o astfel de activitate o presupune. Faptul că aceleaşi cerinţe, cu aceleaşi consecinţe juridice, au fost impuse şi profesiei de avocat este o opţiune a legiuitorului, determinată, astfel cum s-a mai arătat, de o anumită oportunitate, care intră în activitatea de legiferare a Parlamentului.De altfel, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. Asigurarea unei asistenţe juridice calificate este un deziderat al legii speciale, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta.Profesia de avocat, ca de altfel şi alte profesii reglementate de norme speciale, se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, astfel că niciuna dintre prevederile constituţionale şi convenţionale invocate nu sunt nesocotite prin dispoziţiile de lege criticate."Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul excepţiei critică modul de aplicare a acestora de către organele de urmărire penală. Or, aceste aspecte nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea litigiului. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, excepţie ridicată de Vasile Anghel în Dosarul nr. 6.805/256/2009 al Judecătoriei Medgidia.2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262 alin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește