DECIZIE nr. 29 din 15 ianuarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2, ale art. 31 alin. 1 şi 2 şi ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2, ale art. 31 alin. 1 şi 2 şi ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Steilmann Bukarest" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 27.893/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal răspunde, pentru Societatea Comercială "Alcor Tex 94" – S.R.L. din Bucureşti, avocat cu împuternicire avocaţială la dosar, iar, pentru Societatea Comercială "Tricotaje Unitatea" – S.A. din Bucureşti, Traian Ştefan Retca, împuternicit al administratorului judiciar al acesteia, Activ Lichidator I.P.U.R.L. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Apărătorul Societăţii Comerciale "Alcor Tex 94" – S.R.L. solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Reprezentantul administratorului judiciar al Societăţii Comerciale "Tricotaje Unitatea" – S.A. depune o cerere de renunţare la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că are împuternicire doar pentru acest scop.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 27.893/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 2, ale art. 31 alin. 1 şi 2 şi ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Steilmann Bukarest" – S.R.L. din Bucureşti, având ca obiect soluţionarea unui litigiu comercial.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile atacate sunt neconstituţionale, întrucât judecarea cererii de recuzare se face de către colegii judecătorilor recuzaţi, în cadrul unei proceduri la care părţile nu participă şi nu au posibilitatea să îşi expună nemijlocit punctul de vedere.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională prin numeroase decizii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2, ale art. 31 alin. 1 şi 2 şi ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:– Art. 28 alin. 2: "Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.";– Art. 31 alin. 1 şi 2: "Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.";– Art. 34 alin. 2: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul."Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 20, ale art. 21 alin. (1) şi (3), ale art. 24 alin. (1), ale art. 53, ale art. 124 şi ale art. 127 din Constituţie şi ale art. 1, ale art. 6, ale art. 13, ale art. 17 şi ale art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Cu privire la cererea de renunţare la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, formulată de administratorul judiciar al Societăţii Comerciale "Tricotaje Unitatea" – S.A., Curtea reţine că, potrivit art. 55 din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la întreruperea sau stingerea procesului nu sunt aplicabile în procedura în faţa Curţii Constituţionale. Prin urmare, Curtea respinge această cerere ca fiind inadmisibilă.II. Referitor la dispoziţiile art. 28 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat în numeroase cazuri asupra unor excepţii de neconstituţionalitate similare cu cea din cauza de faţă, respingându-le ca fiind neîntemeiate. De exemplu, prin Decizia nr. 197/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 24 aprilie 2007, s-a reţinut că instituţia recuzării în procesele judiciare se justifică prin imperativul asigurării unei judecăţi imparţiale, în care părţile să fie protejate de eventuala părtinire a judecătorului, cauzată de legătura de rudenie sau afinitate cu una dintre părţi, interesul personal pe care îl are în soluţionarea cauzei deduse judecăţii sau alte asemenea împrejurări, expres prevăzute de lege. Recuzarea nu poate fi, în consecinţă, decât individuală, iar nu colectivă, şi nici nu poate conduce, în sistemul nostru juridic, la împiedicarea tuturor judecătorilor unei instanţe de a judeca procesele cu care au fost învestiţi în condiţiile legii. Totodată, Curtea a statuat că, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înţeles să restrângă accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiţii optime, a acestor drepturi constituţionale.În ceea ce priveşte prevederile art. 31 alin. 1 şi ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 244/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002, statuând că acestea sunt constituţionale. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca o dată cu fondul, instanţa superioară de fond urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că reglementarea procedurii de judecată, care include şi sistemul probator, este de competenţa exclusivă a legiuitorului.Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor alin. 2 al art. 34 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut că, în realitate, nemulţumirea autorului excepţiei constă în faptul că nu dispune de o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a respins recuzarea, distinctă de cea îndreptată împotriva soluţiei pe fond. În condiţiile în care reglementarea competenţei şi procedurii de judecată se află în aria de reglementare a legiuitorului, instituirea unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun, stabilit tot de către acesta într-un domeniu care, prin specificul său, face necesară o asemenea reglementare, nu conţine niciun aspect de neconstituţionalitate.De altfel, reglementarea actuală din Codul de procedură civilă nu lipseşte partea interesată de dreptul de a ataca încheierea prin care s-a respins recuzarea, iar faptul că exerciţiul acestui drept este corelat cu contestarea fondului cauzei nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al exerciţiului unei căi de atac. Prin instituirea acestei proceduri, legiuitorul a urmărit – şi este o raţiune suficientă – să restrângă posibilitatea de tergiversare prin exercitarea abuzivă a unei atare căi de atac şi să realizeze un spor de celeritate în soluţionarea cauzelor.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2, ale art. 31 alin. 1 şi 2 şi ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Steilmann Bukarest" – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 27.893/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește