DECIZIE nr. 29 din 11 ianuarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Direcţia de Pază şi Securitate” S.R.L. în Dosarul nr. 3.167/com/2006 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin încheierea din 30 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.167/com/2006, Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Direcţia de Pază şi Securitate” S.R.L. în dosarul de mai sus, având ca obiect dizolvarea societăţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare şi ale art. 126 referitoare la Instanţele judecătoreşti.În acest sens, arată că, deşi depune lunar şi anual situaţiile financiare, potrivit obligaţiei impuse de textul legal criticat, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului se substituie unor organe ale Ministerului de Finanţe, punând la dispoziţie, oricui plăteşte, date despre situaţia financiară a societăţii, cu consecinţa încălcării secretului fiscal.Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. în speţă fiind vorba de o persoană juridică, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Pe de altă parte, drepturile consacrate de art. 21 şi 24 din Legea fundamentală nu sunt îngrădite în niciun fel prin impunerea de către legiuitor a obligativităţii depunerii într-un anumit termen a situaţiei financiare a societăţii. Această obligaţie este firească prin prisma asigurării normelor legale în vigoare în materia dreptului fiscal, iar sancţiunea corespunzătoare este menită să asigure stabilitatea raporturilor juridice ce se stabilesc între comercianţi şi, implicit, a circuitului civil.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece principiul egalităţii în drepturi instituie egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, a cetăţenilor, nu şi a persoanelor juridice. Dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie, deoarece posibilitatea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului de a cere tribunalului dizolvarea unei societăţi comerciale nu are o astfel de semnificaţie.Dispoziţiile art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 126.Art. 20 şi 24 din Legea fundamentală nu au, în opinia Avocatului Poporului, incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul conţinut: „La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care: […]b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerţului." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Constituţia României instituie, prin prevederile art. 1 alin. (5), obligativitatea respectării legilor de către toate subiectele de drept, persoane fizice sau persoane juridice. Acestei obligaţii erga omnes îi corespunde dreptul şi obligaţia statului de a lua măsurile necesare pentru ca legea să fie respectată, inclusiv măsuri de constrângere.Din această perspectivă, sancţiunea reglementată prin textul de lege criticat de autorul excepţiei constituie expresia exercitării de către stat a competenţei sale de a asigura înfăptuirea dreptului, în speţă, respectarea normelor juridice fiscale privind depunerea de către societăţile comerciale a situaţiilor financiare anuale, la termenele stabilite.Modul în care este reglementată sancţiunea menţionată nu contravine prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei – şi anume celor ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare sau ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti – deoarece sancţiunea este aplicată de instanţa de judecată, cu obligaţia asigurării dreptului la apărare şi a tuturor garanţiilor procesuale prevăzute de lege pentru părţile în proces.În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie, aceasta nu poate fi primită întrucât textul de lege criticat se aplică fără discriminare tuturor subiectelor de drept la care se referă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂîn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Direcţia de Pază şi Securitate” – S.R.L. în Dosarul nr. 3.167/com/2006 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește