DECIZIE nr. 29 din 1 februarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Liviu Stamate în Dosarul nr. 10.173/2000 al Judecătoriei Iaşi, având ca părţi pe autorul excepţiei şi pe Lucian Ionita Constantin şi Spitalul Clinic de Urgenta Iaşi.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată, deoarece prin dispoziţiile cuprinse în art. 37 şi ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966 nu este încălcat dreptul fundamental al persoanei la integritate fizica. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 12 octombrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 10.173/2000, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca refuzul unei persoane de a se supune la recoltarea probei de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate să atragă răspunderea sa penală, câtă vreme dreptul la integritatea sa fizica este garantat de Constituţie şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dispoziţiile art. 37 şi ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966 contravin prevederilor art. 22 din Constituţie, deoarece prelevarea de sânge presupune lezarea integrităţii fizice a persoanei. Se considera ca în condiţiile în care conducerea autovehiculelor de către persoane aflate sub influenţa alcoolului trebuie incriminata şi sancţionată, proba stării de intoxicatie alcoolică a persoanei se poate face şi prin alte mijloace decât prelevarea de sânge, avându-se în vedere ca „sunt persoane care suferă de fobii medicale, existând, totodată, pericolul infestarii cu HIV, hepatita sau agenţi patogeni”. Se mai arata ca dispoziţiile art. 37 şi 52 din Decretul nr. 328/1966 sunt criticabile, deoarece, în situaţia în care se referă exclusiv la prezenta alcoolului în sânge, punerea în evidenta a cantităţii de alcool nu se poate face decât prin prelevarea de sânge şi analiza acestuia. Este criticata totodată Decizia Curţii Constituţionale nr. 142 din 5 octombrie 1999 prin care a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966. În opinia autorului excepţiei Curtea Constituţională în mod greşit a apreciat ca alcoolemia poate fi stabilită şi pe baza altor probe biologice, câtă vreme aceasta stare este inteleasa ca „îmbibaţie alcoolică în sânge”, iar prin „probe biologice” legiuitorul a avut în vedere exclusiv proba de sânge.Judecătoria Iaşi, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţia art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 nu este relevanta pentru soluţionarea cauzei, deoarece inculpatul a fost trimis în judecata pentru conducerea în stare de ebrietate a unui autovehicul pe drumurile publice. Or, pentru dovedirea acestei stări organele de cercetare penală au la dispoziţie alte mijloace decât recoltarea de probe de sânge. De aceea, în opinia instanţei, „nu interesează constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea acestei dispoziţii”. În ceea ce priveşte dispoziţia alin. 3 al art. 37 din Decretul nr. 328/1966 instanţa considera ca aceasta are legătură cu soluţionarea cauzei şi deci „este importanţa constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea acestor prevederi”. Deşi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 142 din 5 octombrie 1999, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, în cauza de faţa, arata instanţa, se pune în discuţie şi constituţionalitatea dispoziţiilor art. 52 din acelaşi decret. Acest articol constituie o explicaţie a dispoziţiilor art. 37 alin. 3, referindu-se concret la imbibatia alcoolică în sânge, care nu poate fi stabilită decât prin prelevarea de probe de sânge. „Cum aceasta se face prin punctie cu seringa în vena, se aduce atingere integrităţii fizice a persoanei, atât în mod direct, cat şi indirect, prin posibilitatea contaminarii, incalcandu-se astfel prevederile art. 22 din Constituţie.” În concluzie, instanţa apreciază ca dispoziţiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 sunt neconstituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 şi 52 din Decretul nr. 328/1966, în raport cu dispoziţiile art. 22 din Constituţie, este neîntemeiată. Prin incriminarea sustragerii conducătorului auto de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu este încălcat dreptul fundamental al persoanei la integritate fizica, prevăzut în art. 22 din Constituţie. Împotriva voinţei conducătorului de autovehicul, suspectat ca a condus autovehiculul sub influenţa băuturilor alcoolice, nu se acţionează prin forta sau prin alte mijloace pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, ci persoana este invitata să se prezinte în acest scop la o unitate sanitară, indeplinindu-şi astfel o obligaţie legală.Guvernul apreciază ca prelevarea sângelui, privită numai prin prisma dispoziţiilor art. 22 din Constituţie, ar putea fi considerată ca o lezare a integrităţii fizice a persoanei. Dar aceste dispoziţii trebuie corelate cu cele ale art. 49 din Constituţie. În acest fel obligaţiei de a se supune la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei "îi corespunde o nevoie socială, proporţională", şi anume asigurarea circulaţiei rutiere, a securităţii participanţilor la traficul rutier. Se invoca în acest sens şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 142 din 5 octombrie 1999.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 37 şi 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, care au următorul conţinut:– Art. 37: "Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală sau care se afla în stare de ebrietate se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute la alineatul precedent conduce un autovehicul care transporta persoane în comun ori transporta materii ce pot produce pericol public, pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.Sustragerea de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.";– Art. 52: "Imbibatia alcoolică în sânge atrage răspunderea penală a conducătorilor de autovehicule când este de cel puţin 1 la mie."Se susţine ca aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor art. 22 din Constituţie, potrivit cărora: "(1) Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. … (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă." … Autorul excepţiei susţine, în esenta, ca prevederea alin. 3 al art. 37, şi anume "recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei", are, în mod exclusiv, semnificatia de recoltare a probei de sânge, ceea ce presupune încălcarea dreptului la integritate fizica al persoanei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37, precum şi ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966, Curtea constata ca aceasta nu este intemeiata.Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 37 alin. 3, în corelatie cu cele ale alin. 1, precum şi cu dispoziţiile art. 52 din Decretul nr. 328/1966. Cu acel prilej Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a constatat ca prevederile art. 37 şi ale art. 52 din decret nu încalcă dreptul la integritate fizica al conducătorilor de autovehicule, cărora li se solicită să se prezinte la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. În motivarea acestei soluţii s-a arătat ca „[…] prin recoltarea probelor biologice nu i se poate cauza conducătorului auto o durere sau suferinţe puternice, de natura fizica sau psihică, în scopul de a obţine mărturisiri sau informaţii. Operaţiunea de recoltare a probelor biologice nu se face de un agent al autorităţii publice, respectiv de organul de poliţie, ci de către un personal medical de specialitate, în instituţii spitaliceşti dotate cu mijloace medicale”.Aceste considerente cuprinse în Decizia nr. 142/1999 îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Curtea retine, de asemenea, ca stabilirea imbibatiei alcoolice se face, de regula, pe baza analizei sângelui recoltat de la conducătorul auto cu privire la care exista indicii ca a condus sub influenţa alcoolului. Când aceasta recoltare nu este obiectiv posibila, pot fi efectuate alte examene de laborator, ca de exemplu alcooluria. În ipoteza în care conducătorul auto – îndreptăţit, în raport cu maladia de care suferă, sa nu accepte sa i se recolteze sânge – nu consimte sa i se recolteze o alta proba biologica, refuzul sau devine nejustificat.În aceste condiţii dreptul la integritate fizica este respectat, iar dispoziţia legală cu privire la obligaţia persoanei care conduce un autovehicul pe drumurile publice, aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, de a se prezenta la unitatea medicală pentru recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei are ca finalitate apărarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi cetăţeni, a vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, precum şi a altor valori angajate în traficul rutier.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 şi în unanimitate pentru celelalte dispoziţii legale,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 şi ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Liviu Stamate în Dosarul nr. 10.173/2000 al Judecătoriei Iaşi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește