DECIZIE nr. 289 din 7 iunie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, excepţie ridicată de Alina Raluca Horhogea, Julieta Maria Morar şi de Carmen Mihaela Iosup în dosarele nr. 1.057/2005, nr. 1.058/2005 şi nr. 1.059/2005 ale Tribunalului Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ, de Marinela Ciucă, Nicuşor Octavian Maier, Mariana Moldovan, Dorina Ola, Ramona Simon, Maria Beldean, Marius Roşca, Eugenia Marina Popa şi Ioana Silvia Cealera în Dosarul nr. 233/2005 al Tribunalului Mureş şi de Stelian Stoica, Alina Mesaroş, Gabriela Nagy, Crina Ignat, Eniko Eros şi Violeta Bucur în Dosarul nr. 234/2005 al aceleiaşi instanţe, precum şi de Adina Maria Cruciatu în Dosarul nr. 801/2005 al Tribunalului Sibiu – Secţia civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 26 mai 2005 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 7 iunie 2005.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 8 şi 9 martie 2005 pronunţate în dosarele nr. 1.057/2005, nr. 1.058/2005 şi nr. 1.059/2005 ale Tribunalului Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ, încheierile din 8 februarie 2005 pronunţate în dosarele nr. 233/2005 şi nr. 234/2005 ale Tribunalului Mureş şi încheierea din 24 martie 2005 pronunţată în Dosarul nr. 801/2005 al Tribunalului Sibiu – Secţia civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005. Excepţia a fost ridicată de Alina Raluca Horhogea, Julieta Maria Morar şi Carmen Iosup în cadrul unor cauze de contencios administrativ pentru anularea unor acte administrative referitoare la încadrarea în grade profesionale şi categorii de salarizare, precum şi de Marinela Ciucă, Nicuşor Octavian Maier, Mariana Moldovan, Dorina Ola, Ramona Simon, Maria Beldean, Marius Roşca, Eugenia Marina Popa, Ioana Silvia Cealera, Stelian Stoica, Alina Mesaroş, Gabriela Nagy, Crina Ignat, Eniko Eros, Violeta Bucur şi de Adina Maria Cruciatu cu prilejul soluţionării unor litigii de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 contravin dispoziţiilor art. 15, art. 16 alin. (1) şi (3) şi art. 53 din Constituţie, precum şi prevederilor art. 2, art. 7 şi art. 23 pct. 1, 2 şi 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 2 pct. 2 şi art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. În acest sens arată că textul de lege criticat produce efecte retroactive, vizând perioada anilor 2000-2003. De asemenea, susţin că aceste dispoziţii legale au caracter discriminatoriu şi restrâng exerciţiul unor drepturi anterior câştigate, întrucât dispun retrogradarea din funcţia şi gradul profesional în care au fost încadraţi încă din anul 2003. În opinia autorilor excepţiei, art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 este contrar şi prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie. În acest sens arată că textul de lege criticat aduce atingere statutului funcţionarilor publici şi drepturilor acestora, domeniu rezervat legii organice. De asemenea, apreciază că nu există o situaţie extraordinară care să justifice adoptarea ordonanţei de urgenţă, astfel că se afectează regimul unei instituţii fundamentale a statului.Tribunalul Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că, prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit reîncadrarea funcţionarilor publici corespunzător vechilor elemente de identificare – categorie, clasă şi grad -, precum şi încadrarea funcţionarilor publici care până atunci nu au avut un corespondent în categorie, clasă şi grad, în scopul implementării, începând cu anul 2006, a unui nou sistem de salarizare. Aşa fiind, nu ar putea fi reţinută susţinerea potrivit căreia art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 ar aduce atingere unor drepturi sau libertăţi, ar crea situaţii discriminatorii sau ar produce efecte retroactive.Tribunalul Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, sens în care arată că prin art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 „se aduc modificări esenţiale la statutul funcţionarilor publici, fiind afectată cariera funcţionarilor publici printr-o reîncadrare a acestora cu efect de retrogradare în gradul profesional”. În continuare, ţinând seama de dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, instanţa consideră că „nu a existat nici o situaţie extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată cu privire la modificarea statutului funcţionarilor publici”. În legătură cu acest aspect, remarcă faptul că Guvernul a motivat urgenţa adoptării acestui act normativ exclusiv sub aspectul reformei salarizării funcţionarilor publici, nu şi cu privire la modificarea statutului acestora, care este o instituţie juridică distinctă. De asemenea, Tribunalul Mureş apreciază că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât „statutul funcţionarilor publici trebuie privit ca o instituţie fundamentală a statului de drept”.Tribunalul Sibiu – Secţia civilă apreciază că art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 este constituţional, întrucât, prin această ordonanţă, Guvernul nu a intenţionat să modifice o lege, ci, în baza abilitării constituţionale, a reglementat o componentă a procesului de accelerare a reformei administraţiei publice pentru anii 2004-2006.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că ierarhizarea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici pe categorii, clase şi grade profesionale, realizată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului. Faptul că această nouă ierarhie derogă de la cea prevăzută în Legea nr. 188/1999, respectiv de la Legea nr. 161/2003, nu înseamnă că noile reglementări ar avea efecte retroactive, acestea aplicându-se numai pentru viitor. Dispoziţiile legale criticate nu încalcă nici principiul constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât ele se aplică tuturor funcţionarilor publici aflaţi în aceeaşi situaţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (3) şi art. 53 din Constituţie, apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză. Referindu-se la susţinerile autorilor excepţiei, potrivit cărora art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 contravine art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, Guvernul apreciază că aceste susţineri sunt neîntemeiate. În acest sens, arată că interdicţia reglementării în domenii ce fac obiectul legilor organice vizează doar ordonanţele emise pe baza unei legi speciale de abilitare, iar nu şi ordonanţele de urgenţă. Situaţia extraordinară care a impus adoptarea ordonanţei de urgenţă a fost motivată prin interesul social, buna desfăşurare a activităţii în administraţia publică şi creşterea calităţii serviciului public, iar măsurile prevăzute în această ordonanţă reprezintă o etapă în reforma salarială a funcţionarilor publici şi au fost adoptate în urma negocierilor cu Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, precum şi cu organizaţiile sindicale reprezentative ale funcţionarilor publici. În sfârşit, Guvernul arată că prin măsurile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 nu sunt afectate drepturile sau libertăţile constituţionale.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că "reîncadrarea funcţionarilor publici în funcţie de noi criterii stabilite prin lege nu încalcă principiul neretroactivităţii legii. Astfel, dispoziţiile legale invocate modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, fapt pentru care legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze o anumită situaţie juridică în timpul următor intrării ei în vigoare". De asemenea, arată că dispoziţiile legale nu au caracter discriminatoriu, aplicându-se în mod egal tuturor funcţionarilor publici şi nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie, apreciază că acestea nu au relevanţă în cauză. Avocatul Poporului apreciază că art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 nu contravine dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, întrucât „interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, iar ordonanţa de urgenţă reprezintă un act normativ adoptat de Guvern în temeiul unei prevederi constituţionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare”. Reîncadrarea funcţionarilor publici conform unor noi criterii este justificată în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 „de interesul social, buna desfăşurare a activităţii în administraţia publică, creşterea calităţii serviciului public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, dispoziţii potrivit cărora: „Funcţionarii publici de execuţie salarizaţi potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, la categoria A, B sau C, clasa III, gradul 3 se reîncadrează în gradul profesional asistent şi beneficiază de salariul de bază prevăzut de prezenta ordonanţă de urgenţă în anexele nr. I-IV, pentru funcţia publică de execuţie deţinută, gradul profesional asistent, treapta 3 de salarizare.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 15, art. 16 alin. (1) şi (3), art. 53, art. 73 alin. (3) lit. j) şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, prevederi care au următorul conţinut:– Art. 15: "(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."; … – Art. 16 alin. (1) şi (3): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. […](3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi."; … – Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 73 alin. (3) lit. j): "Prin lege organică se reglementează: […] j) statutul funcţionarilor publici;";– Art. 115 alin. (4) şi (6): "(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. […](6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică." … Autorii excepţiei susţin, de asemenea, că art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 este contrar prevederilor art. 2, art. 7 şi art. 23 pct. 1, 2, şi 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora:– Art. 2: "1. Fiecare se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie, fără nici o deosebire, cum ar fi cea întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice altă situaţie.2. Pe lângă aceasta, nu se va face nici o deosebire bazată pe statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care aparţine o persoană, fie această ţară sau teritoriu independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări a suveranităţii.";– Art. 7: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul, fără deosebire, la o protecţie egală a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.";– Art. 23: "1. Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotire împotriva şomajului.2. Toţi oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.3. Orice om care munceşte are dreptul la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, dacă este cazul, cu alte mijloace de protecţie socială."În sfârşit, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 este raportată şi la prevederile art. 2 pct. 2 şi art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, care prevăd că:– Art. 2 pct. 2: "Statele părţi la prezentul pact se angajează să garanteze că drepturile enunţate în el vor fi exercitate fără nici o discriminare întemeiată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice altă împrejurare.";– Art. 7: "Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiţii de muncă juste şi prielnice, care să asigure îndeosebi:a) remuneraţia care asigură tuturor muncitorilor cel puţin: … (i) un salariu echitabil şi o remuneraţie egală pentru o muncă de valoare egală, fără nici o distincţie; în special, femeile trebuie să aibă garanţia că condiţiile de muncă ce li se acordă nu sunt inferioare acelora de care beneficiază bărbaţii şi să primească aceeaşi remuneraţie ca ei pentru aceeaşi muncă;(îi) o existenţă decentă pentru ei şi familia lor, în conformitate cu dispoziţiile prezentului pact;b) securitatea şi igiena muncii; … c) posibilitatea egală pentru toţi de a fi promovaţi în munca lor la o categorie superioară adecvată, luându-se în considerare numai durata serviciilor îndeplinite şi aptitudinile; … d) odihna, timpul liber, limitarea raţională a duratei muncii şi concediile periodice plătite, precum şi remunerarea zilelor de sărbătoare." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, statutul funcţionarilor publici se stabileşte prin lege organică, iar sistemul de salarizare a acestei categorii de funcţionari ţine de statutul lor. Curtea observă, în acelaşi timp, că atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ţinând seama şi de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici.Având în vedere aceste considerente, apare ca fiind legitimată din punct de vedere constituţional emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, care, după cum se arată în art. 1 alin. (1), îşi propune să reglementeze drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005. Din cuprinsul acestui articol rezultă cu claritate că noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, ci exclusiv pentru anul 2005.Analizând prevederile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 în raport cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea constată că acest text de lege se aplică deopotrivă tuturor funcţionarilor publici de execuţie, fără a crea privilegii sau discriminări.În consecinţă, neretroactivitatea legii, nediscriminarea ori restrângerea numai în situaţii limitativ prevăzute a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale, principii consacrate de art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, în deplină concordanţă cu reglementările internaţionale invocate, nu sunt încălcate prin dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004.În continuare, analizând critica autorilor excepţiei raportată la dispoziţiile art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, Curtea reţine că interdicţia reglementării în domenii care fac obiectul legilor organice este prevăzută de alin. (1) al aceluiaşi articol constituţional pentru ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Această interdicţie nu operează şi în cazul ordonanţelor de urgenţă care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. Emiterea unor asemenea ordonanţe este condiţionată însă de existenţa unor "situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", iar Guvernul este obligat să motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei. În ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, Guvernul a motivat existenţa situaţiei extraordinare prin aceea că „asigurarea unor drepturi salariale funcţionarilor publici care, potrivit legii, îndeplinesc prerogative de putere publică şi sunt supuşi unui regim sever al incompatibilităţii şi conflictului de interese este un obiectiv prioritar al Strategiei actualizate a Guvernului României privind accelerarea reformei în administraţia publică 2004-2006” şi că „măsurile cuprinse în această ordonanţă reprezintă o etapă în reforma salarială a funcţionarilor publici şi au la bază negocierile Guvernului României cu Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, precum şi cu organizaţiile sindicale reprezentative ale funcţionarilor publici”.Prin urmare, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 apare ca un răspuns la necesitatea de a da curs rezultatelor negocierilor Guvernului cu instituţiile internaţionale amintite, precum şi cu organizaţiile sindicale, în sensul instituirii unor reforme în administraţia publică. De asemenea, emiterea acestei ordonanţe este justificată de necesitatea reglementării aplicării dispoziţiilor legii bugetare pentru anul 2005. De altfel, Curtea observă că aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 este limitată doar pe durata acestui an. În consecinţă, Curtea apreciază că urgenţa reglementărilor justifică, în acest caz, existenţa situaţiei extraordinare şi, în consecinţă, dispoziţiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate. în sfârşit, Curtea constată că art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (3) din Constituţie nu sunt incidente în cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, excepţie ridicată de Alina Raluca Horhogea, Julieta Maria Morar şi de Carmen Mihaela Iosup în dosarele nr. 1.057/2005, nr. 1.058/2005 şi nr. 1.059/2005 ale Tribunalului Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ, de Marinela Ciucă, Nicuşor Octavian Maier, Mariana Moldovan, Dorina Ola, Ramona Simon, Maria Beldean, Marius Roşca, Eugenia Marina Popa şi Ioana Silvia Cealera în Dosarul nr. 233/2005 al Tribunalului Mureş şi de Stelian Stoica, Alina Mesaroş, Gabriela Nagy, Crina Ignat, Eniko Eros şi Violeta Bucur în Dosarul nr. 234/2005 al aceleiaşi instanţe, precum şi de Adina Maria Cruciatu în Dosarul nr. 801/2005 al Tribunalului Sibiu – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea_______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește