DECIZIE nr. 287 din 3 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 raportat la art. 385^3 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 raportat la art. 385^3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Ştefănuţi în Dosarul nr. 5.393/100/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, asistat de domnul avocat Mircea Stănculescu, din cadrul Baroului Bucureşti, precum şi partea Vasile Şteţco.Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, expunând, pe larg, motivele formulate în faţa instanţei de judecată. Apreciază, în concluzie, că s-ar impune eliminarea din normele criticate a sintagmei "care au lipsit de la pronunţare", precum şi comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii judecătoreşti, indiferent dacă inculpatul arestat a fost sau nu prezent la pronunţarea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.393/100/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 raportat la art. 385^3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Ştefănuţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate atrag o inegală aplicare a legii faţă de inculpatul aflat în arest. Prezenţa acestuia la momentul pronunţării nu ar trebui, în opinia autorului excepţiei, să scutească instanţa de obligaţia de a-i înmâna acestuia o copie de pe dispozitivul hotărârii, cu efectul curgerii termenului de recurs de la acest moment. Astfel, citirea dispozitivului în şedinţă publică nu este suficientă pentru ca inculpatul, necunoscător, de cele mai multe ori, al rigorilor legii penale, să înţeleagă în întregime consecinţele pe care le poate avea hotărârea instanţei asupra sa, cu privire la cuantumul pedepsei, modalitatea de executare, obligarea acestuia la plata de cheltuieli către părţile din proces faţă de stat etc. Este evident că, în condiţiile în care inculpatul arestat nu beneficiază de toate drepturile care să îi confere posibilitatea de a înţelege, în întregime, conţinutul soluţiei pronunţate faţă de el, precum şi interesul său de a promova o cale de atac, acestuia i se încalcă dreptul la un proces echitabil. Se invocă şi Decizia nr. XXIX din 9 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, în care s-a statuat asupra importanţei comunicării dispozitivului hotărârii către inculpatul care lipseşte la judecată şi de la pronunţare, chiar şi în condiţiile în care acesta a fost reprezentat de un avocat, şi se conchide în sensul că sintagma "care au lipsit de la pronunţare", cuprinsă în normele criticate, este neconstituţională.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale criticate nu împiedică inculpatul arestat să declare recurs, chiar şi oral, derogarea de la regula comunicării copiei de pe dispozitiv constituindu-se într-o normă de procedură menită să-l protejeze pe acesta prin asigurarea judecării recursului într-un termen rezonabil.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 363 alin. 3 şi art. 385^3 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 363 (Termenul de declarare a apelului) alin. 3: "Pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.";– Art. 385^3 (Termenul de declarare a recursului):"Termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.Dispoziţiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen şi declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător."Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, cu raportare la art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 363 alin. (3) din Codul de procedură penală, răspunzând unor critici similare. În acest sens sunt Decizia nr. 114 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 21 aprilie 2005, şi Decizia nr. 636 din 24 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a respins excepţiile de neconstituţionalitate invocate. Considerentele de principiu care au fundamentat această jurisprudenţă sunt valabile şi în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte art. 385^3 din Codul de procedură penală, care face trimitere la art. 363 din acelaşi cod.De altfel, şi în prezenta cauză, ca şi în unul dintre precedentele invocate, se solicită practic modificarea soluţiei legislative criticate, în sensul că termenul de recurs să înceapă să curgă de la momentul comunicării dispozitivului hotărârii, şi nu de la pronunţarea acesteia, în ceea ce priveşte inculpatul arestat, chiar dacă acesta a fost prezent la pronunţare. Or, acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit căruia "Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a ţării", fiind în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 3 raportat la art. 385^3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Ştefănuţi în Dosarul nr. 5.393/100/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește