DECIZIE nr. 287 din 18 martie 2010

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 27/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 254 din 20 aprilie 2010
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 363 17/03/2009
ActulREFERIRE LADECIZIE 648 05/10/2006
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 122 04/05/2006 ART. 26
ActulREFERIRE LADECIZIE 345 28/06/2005
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 3
ActulREFERIRE LACOD PR. CIVILA (R) 24/02/1948 ART. 164
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 630 12/05/2011
ActulREFERIT DEDECIZIE 1045 14/09/2010
ActulREFERIT DEDECIZIE 1178 30/09/2010
ActulREFERIT DEDECIZIE 1336 19/10/2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Zhou Guanglin în Dosarul nr. 6.139/302/RF/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 6.183D/2009.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 6.720D/2009 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Ye Liyong în Dosarul nr. 9.996/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Şi în acest dosar, la apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis, în ambele dosare, note scrise prin care arată că, în opinia sa, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi, în consecinţă, solicită respingerea acesteia.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 6.720D/2009 la Dosarul nr. 6.183D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat îndeplineşte criteriul de calitate stabilit pe cale jurisprudenţială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, întrucât oferă suficiente repere pentru ca destinatarul normei să înţeleagă conţinutul acesteia şi să îşi adapteze conduita în funcţie de prescripţiile acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 22 iunie 2009 şi 12 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 6.139/302/RF/2007 şi, respectiv, nr. 9.996/4/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţiile au fost ridicate de Zhou Guanglin şi Ye Liyong în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva deciziilor Oficiului Român pentru Imigrări de refuz al acordării regimului tolerării şederii acestora pe teritoriul României.În motivările excepţiilor de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, autorii susţin, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate în ceea ce priveşte riscul de supunere la tratamente sau pedepse inumane ori degradante ca motiv de acordare a protecţiei subsidiare. Se arată că noţiunile folosite în cuprinsul prevederilor de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt vagi şi imprecise şi permit interpretări eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 6.720D/2009, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că în bogata jurisprudenţă a instanţei de contencios constituţional referitoare la textele de lege criticate în prezenta cauză s-a statuat că acestea sunt conforme cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate în motivarea excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conţinut:– Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 – "Protecţia subsidiară:(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [… ]2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante […];"În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în motivarea prezentei excepţii şi prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale. Prin mai multe decizii, Curtea Constituţională a constatat că nu poate reţine încălcarea prevederilor din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante, observând că determinarea circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte şi a existenţei riscurilor la care ar putea fi expusă o persoană în cazul returnării sale în ţara de origine reprezintă atribute ale organelor competente în această materie sau ale instanţei de judecată. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 363 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 28 martie 2009, Decizia nr. 648 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, sau Decizia nr. 345 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 25 august 2005. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, îşi menţin valabilitatea soluţiile şi considerentele ce au stat la baza acestora.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Zhou Guanglin în Dosarul nr. 6.139/302/RF/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Ye Liyong în Dosarul nr. 9.996/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x