DECIZIE nr. 286 din 30 octombrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, 10, 124 alin. (1) şi ale art. 126 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, 10, 124 alin. (1) şi ale art. 126 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Simion Vlad în Dosarul nr. 3.842/2001 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ într-un litigiu având ca obiect răspunderea administratorului societăţii comerciale ajunse în încetare de plati.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 26 iunie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 3.842/2001, Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, 10, 124 alin. (1) şi ale art. 126 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Simion Vlad.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţiile art. 6, 10, 124 alin. (1) şi ale art. 126 din Legea nr. 64/1995, republicată, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deoarece fac posibila interpretarea potrivit căreia o sesizare având ca obiect tragerea la răspundere poate fi soluţionată de către însuşi autorul sesizării. Astfel, susţine autorul excepţiei, judecătorul sindic este într-o situaţie privilegiată faţă de administratorul a cărui tragere la răspundere se solicita.Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este nefondata, textele invocate din Legea nr. 64/1995 neavând nici o tangenta cu principiul consacrat de art. 16 din Constituţia României, iar problema interpretării art. 6, 124 şi 126 din legea mai sus menţionată nu este o problemă de constituţionalitate, ci doar de determinare a organului jurisdicţional competent.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia ridicată este nefondata, întrucât obiectul acesteia "nu reprezintă dispoziţii legale, ci practica judecătorească, respectiv interpretarea realizată de instanţele de fond. Dispoziţiile legale criticate stabilesc atribuţiile tribunalului şi ale judecătorului sindic în cadrul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, iar în ce priveşte soluţionarea cererilor de angajare a răspunderii organelor de conducere ale societăţii comerciale, art. 124 şi art. 126 din Legea nr. 64/1995 stabilesc ca aceasta intră în competenţa tribunalului”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6, art. 10, art. 124 alin. (1) şi ale art. 126 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999. Aceste dispoziţii au următorul cuprins:– Art. 6: "Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 7, sunt de competenţa exclusiva a tribunalului în jurisdicţia căruia se afla sediul debitorului, care figurează în registrul comerţului, şi sunt exercitate de un judecător-sindic desemnat de către preşedintele tribunalului, în condiţiile art. 8.";– Art. 10: "Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi sunt:a) darea hotărârii de deschidere a procedurii; … b) judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii; … c) desemnarea, prin hotărâre, a administratorului sau lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestora, controlul asupra activităţii lor şi, dacă este cazul, înlocuirea lor; … d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea; … e) judecarea acţiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii; … f) judecarea contestaţiilor debitorului ori ale creditorilor împotriva măsurilor luate de administrator sau de lichidator; … g) confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori; … h) hotărârea de a se continua activitatea debitorului, în caz de reorganizare; … i) soluţionarea obiectiilor la rapoartele semestriale şi la cel final ale administratorului sau ale lichidatorului; … j) darea hotărârii de închidere a procedurii"; … – Art. 124 alin. (1): "Tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societăţii pe acţiuni sau al societăţii cu răspundere limitată, ajunsă în încetare de plati, să fie suportată de către membrii organelor de conducere – administratori, directori, cenzori – care au contribuit la ajungerea societăţii în aceasta situaţie, prin una dintre următoarele fapte: […]";– Art. 126: "În vederea luării măsurilor prevăzute la art. 124, tribunalul poate fi sesizat de către judecătorul-sindic, de către oricare dintre creditori, de camera de comerţ şi industrie teritorială sau se poate sesiza din oficiu, pe baza datelor din dosarul cauzei, şi va dispune măsuri asiguratorii."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă. Curtea a statuat în mod constant în jurisprudenta sa ca principiul egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, pe care autorul excepţiei îl invoca în susţinerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate, se referă exclusiv la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu şi la raporturile dintre cetăţeni şi autorităţile publice ori reprezentanţii acestora (de exemplu: Decizia Curţii Constituţionale nr. 77 din 22 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 7 octombrie 1997, sau Decizia nr. 487 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 10 februarie 1998).Autorul excepţiei critica de fapt interpretarea data de tribunal dispoziţiilor Legii nr. 64/1995, conform cărora competenţa materială de a soluţiona sesizările care au ca obiect angajarea răspunderii organelor de conducere ale societăţii comerciale ajunse în încetare de plati aparţine judecătorului-sindic. Sub acest aspect autorul considera ca textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale, invocate în susţinerea excepţiei, pentru faptul ca fac posibila o asemenea interpretare.Examinând aceste sustineri Curtea Constituţională constata ca textul art. 124 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicată, dispune în mod explicit ca numai tribunalul poate hotărî obligarea membrilor conducerii societăţii comerciale, ajunsă în încetare de plati din cauza faptelor lor păgubitoare, la suportarea unei părţi din pasivul acesteia. De altfel, interpretarea legii nu poate face obiectul contenciosului constituţional, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, „…Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, 10, 124 alin. (1) şi ale art. 126 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Simion Vlad în dosarul nr. 3.842/2001 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește