DECIZIE nr. 286 din 22 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Muhammad Nasim Tarik în Dosarul nr. 12.122/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă traducătorul autorizat desemnat în cauză.Magistratul-asistent arată că partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 12.122/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicată de Muhammad Nasim Tarik într-o cauză având ca obiect judecarea plângerii formulate împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi asupra unei cereri de acordare a statutului de refugiat.În motivarea excepţiei se arată, în esenţă, că textul criticat din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, raportat la art. 11 alin. (1) şi (2), art. 18 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală. Se arată că, în ipoteza admiterii de către instanţă a unei plângeri formulate împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, solicitantul dreptului de azil nu cunoaşte motivele reţinute de instanţă ca relevante în acordarea statutului de refugiat, astfel încât acesta este obligat să declare recurs indiferent de soluţia pronunţată de instanţă, spre deosebire de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, care va declara recurs numai atunci când soluţia pronunţată de instanţa de fond îi este nefavorabilă. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, care instituie termenul de declarare a recursului în 5 zile de la pronunţare, nesocotesc dreptul refugiaţilor de acces liber şi facil la instanţele de judecată, statuat prin art. 16 alin. (1) din Convenţia de la Geneva. În continuare, compară durata acestui termen cu termenele de introducere a recursului stabilite de regulile de procedură civilă, de procedură penală şi în contencios administrativ şi conchide că se creează o situaţie nefavorabilă solicitanţilor statutului de refugiat.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate, devenite art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006, sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004.Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006.Prevederile art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au fost preluate în cuprinsul art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006. Prin urmare, Curtea va exercita controlul de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au următorul cuprins:"(1) Împotriva hotărârii instanţei contestatarul sau Oficiul Naţional pentru Refugiaţi poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare. (…)(4) În cazul în care recursul a fost declarat în termenul prevăzut la alin. (1), solicitantul are dreptul de a rămâne pe teritoriul României pe perioada soluţionării recursului." … În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil. De asemenea, se invocă şi nerespectarea art. 16 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la 28 iulie 1951 la Geneva, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 17 iulie 1991, referitor la accesul oricărui refugiat în faţa tribunalelor de pe teritoriul statelor contractante, raportat la textele constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) – „Dreptul internaţional şi dreptul intern”, ale art. 18 alin. (2) privind dreptul de azil şi ale art. 20 alin. (2) – „Tratatele internaţionale privind drepturile omului”.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare identică.De exemplu, prin Decizia nr. 898 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2007, Curtea a respins excepţia şi a statuat că textul de lege criticat nu conţine norme contrare prevederilor convenţionale invocate. Împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat, solicitantul poate formula plângere în faţa instanţei de judecată, în termen de 10 zile de la data primirii dovezii de comunicare a acesteia, iar hotărârea instanţei poate fi atacată, la rândul ei, cu recurs, în condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (7) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000. Pe de altă parte, solicitantul nu este supus riscului de a fi expulzat până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile, deoarece recursul este suspensiv de executare. Astfel, Curtea observă că drepturile procedurale ale solicitantului sunt garantate şi nu contravin prevederilor Convenţiei din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaţilor şi nici altor documente juridice internaţionale în materie de refugiaţi, referitoare la minimul de garanţii procedurale pe care România, în calitate de stat parte, are obligaţia să le asigure.Cele statuate în decizia pronunţată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Muhammad Nasim Tarik în Dosarul nr. 12.122/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește