DECIZIE nr. 285 din 22 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Eurogrand" – S.R.L. din Săcălaz, judeţul Timiş, în Dosarul nr. 6.734/325/2006 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.734/325/2006, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 428 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Eurogrand" – S.R.L. din Săcălaz, judeţul Timiş, în cadrul soluţionării unei contestaţii în executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece debitorul care s-a prevalat de dispoziţiile art. 428 din Codul de procedură civilă o dată pe durata executării silite nu se mai poate prevala de această dispoziţie legală ulterior, în cadrul aceleiaşi executări silite, raportat la contestarea unui nou act de executare. Or, atât timp cât creditorul are dovada solvabilităţii debitorului, debitul fiind consemnat la dispoziţia organelor de executare, alin. 2 şi 3 ale art. 428 din Codul de procedură civilă vin în contradicţie şi cu alin. 4 al aceluiaşi articol, care arată că în orice alt caz urmărirea va continua. Potrivit dispoziţiilor procedurale invocate, la fiecare contestare a unui act de executare, debitorul ar trebui să consemneze din nou debitul pentru a putea beneficia de art. 428 din Codul de procedură civilă.Judecătoria Timişoara şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia este neîntemeiată, întrucât drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, aceasta presupunând invocarea în cadrul aceleiaşi contestaţii la executare a tuturor cauzelor de nulitate sau anulabilitate a actelor de executare sau a titlului executoriu. Totodată, părţile dispun de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, întrucât încheierea de soluţionare a cererii de suspendare sau încetare a urmăririi se poate ataca cu recurs.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă sunt constituţionale întrucât, pe de-o parte, nu instituie un tratament diferenţiat pentru aceleaşi situaţii, iar, pe de altă parte, nu îngrădesc sub nici un aspect dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime şi de a beneficia de toate garanţiile care condiţionează procesul echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 428 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:"(2) Totodată, persoanele arătate la alin. 1 vor fi obligate să înmâneze executorului judecătoresc pe lângă recipisa de consemnare şi o copie de pe cererea de suspendare sau de încetare a executării silite, depusă la instanţa competentă. Până la soluţionarea cererii de către instanţă urmărirea se va opri în tot sau în parte.(3) Asupra cererii de încetare sau suspendare a executării silite, instanţa de executare se va pronunţa prin încheiere, potrivit dispoziţiilor privitoare la ordonanţa preşedinţială." … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:Dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură, cuprinse în secţiunea II "Urmărirea bunurilor mobile" din capitolul II "Urmărirea silită asupra bunurilor mobile" al cărţii V "Despre executarea silită" din Codul de procedură civilă, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este stabilită de legiuitor, evident fără a fi încălcate prevederile sau principiile constituţionale.Procedura criticată în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate nu contravine principiului liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, şi nici principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie, întrucât, pe de-o parte, nu îngrădeşte dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor lor legitime, iar, pe de altă parte, se aplică tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări.În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia alin. 2 şi 3 ale art. 428 din Codul de procedură civilă vin în contradicţie şi cu alin. 4 al aceluiaşi articol, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, eventualele neconcordanţe dintre actele normative intrând în competenţa legiuitorului.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 428 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Eurogrand" – S.R.L. din Săcălaz, judeţul Timiş, în Dosarul nr. 6.734/325/2006 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește